|
don Guido
Pastor
Brani scelti
dalle tre opere librarie di
A libraria d'u
Tetarel
|
SUONI E GRAFIA
La grafia usata localmente per la trascrizione
del dialetto corrisponde in generale a quella dell'italiano, mi limiterò
perciò ad illustrare le divergenze di uso e la trascrizione dei suoni
che non esistono in italiano.1
VOCALI TONICHE
.
Il dialetto del Buggio ha sei
vocali toniche: i, è, è a, o u i cui suoni
corrispondono all'incirca a quelli dell'italiano. Pur trattandosi di un
dialetto ligure, mancano i suoni di
ü e di
ö, che sono confluiti,
come a Pigna capoluogo del comune, in i ed
é, questa é
viene tuttavia trascritta con l'oe
francese: vent. tütu / titu
«tutto»; vent. ögliu /
égliu «occhio», scritto oegliu.
VOCALI ATONE
.
Le atone sia protoniche, sia
postoniche sono ridotte a quattro: i, e, a, u,
dato che le o non accentate passano ad
u : pòrtu / purtàmu e le due
e toniche confluiscono in una
e piuttosto chiusa.
CONSONANTI
Il dialetto possiede, oltre ai suoni
dell'italiano, eccetto le due z, la
spirante palatale sonora j corrispondente
alla j francese: baiju «bacio»; una
ř palatale derivata da R, L, N
intervocaliche: DURA > diřa; TELA > teřa; BONA > bořa;
e una l semipalatale derivata da L, R
anteconsonantiche: SALVARE > salvàa; CERCARE > çelcàa.
Quanto alla grafia, benché non esistano consonanti doppie, viene
tradizionalmente impiegata rr per indicare
il suono di una r italiana semplice in
posizione intervocalica, in contrapposizione alla citata
ř palatale: carru pronunciato |
caru | «carro». Analogamente si scrive
con ss il suono della s
sorda semplice intervocalica ossu |osu
| «osso» e con ç il suono di
s sorda derivato da C + E, I: CENTO > çentu;
CALCINA > cauçina e nelle voci dotte in cui proviene da TJ: VITJU
> viçìu. La s sonora si scrive con
s in posizione intervocalica anche dopo il
dittongo: CAUSA > cousa «cosa» e così pure nel caso che sia stata
inserita una l semipalatale come suono di
transizione NASU > nalsu, leggi nalzu «naso». Si scrive
con z nei continuatori di G + I, E: zeřugliu
«ginocchio» e nei prestiti gr. ZIZULA > zizuřa
«giuggiola». Si scrive col nesso scc il
suono di sc + c
palatale: scciapàa «spaccare». La q
rappresenta il suono di k nei continuatori
del nesso latino QU: QUANDO > qandu.

1) Veglie nu dìe :
insomma; se proprio.
2) Lielsurùi : gli abitanti di Isolabona.
3) Béca : residuato del latte dopo aver fatto il formaggio e la
ricotta.
4) Sempre mai : qualche volta.
5) “Macarùi”: pozzetti di legna.
6) Giassu : erbaccia.
7) Embřendughe : aprendo.
8) Galbi : buchi.
9) Atramavan : preparavano.
10) Criami : pezzi di legna che non si sono carbonificati.
11) Spařàa e labre : dare due schiaffi.


A Cařbureira
Veglie nu
die,1 se u parlamu de
calbùn e de cařburéiře, cì che del Biije u deveřìavamu parlàa del Castèe,
pelché i boschi ci adatài pe’ u cařbùn i sun apuntu cheli dei Castelissi.
Nui u àmu citostu boscu da legname pe’ cunstrusiùn. Ascì a storia dei
caratèi che i frategavan intra vaiata, a Ventemiglia e a Valecreisa, a
mensiùřa numa i “cařbunin” del Castèe.
Ma, cun lò, ascì al Biije i faijìan a
sua parte, magara cun dei “maistri” che i vegnìan cì de loegni e i eran
cì bìli; de solitu i eran Bregamaschi, ma u nu mancava nì i Emiliài e nì
i Calabrelsi. Pel camalàa pei i sachi fin al caru, i cì adatài i eran i
Lielsuřùi.2
E’ m’aregordu che candu è era figliòo,
cì de igna vouta, aa matin de bon’ura, u n’arivava i Lielsuřùi aa logia
in Laijeřéa, o in Brevée, pel piglialse igna cassà de bèca
3 e apusàlseghe u pan candu i
faijìan culasiùn. I scuratavan tita a giurnà stramienduse i sachi da
igna pousa a l’autra, ma i eran sudisfai dei cuntrati pe’ u modu che i
s’eran ingagiai e i s’avansavan dei beli marenghi.
U gh’era pei sciultìa, al Biije, igna
cuncurensa: candu a Cumpagnìa dei Luigìn a l’avìa messu l’ielsansa che
aa matin dea Didumeřega i Luigìn, a prù’ dea Cumpagnia, invece de cantàa
l’Ufissiu, i andavan a camalàa u calbùn e a festa del Santu a rescìa
sempre cì bela.
I boschi adati, da nui, i eran cheli
dea Crava, i Ibaghi, u Gegiu, a Fuéa, Buařessa, Bugliořa, Camunaiře, l’Ařmauta
e pei u gh’era tanti buscheti de particulài, spantegài se ciache bandìa.
Ancòo adessu, sempre mai,4
i caciaùi che i trigan pel se gumbe a scure u cinghiale, i s’atrovan sei
ciassařòo dee cařburéire, e i tè contan dea fatiga fàita dai nostri
vegli. E ajaminandu ben ste ciassete, i screven ascì che tante voute e
denòtan dea genialità e de l’arte.
A Cařburéira a purìa cheije diijentu
chintali de legne che e vegnìan tite arundae al primu casteletu che u
lasciava drinte in galbu 30 x 30 dunde i ciantava foegu e i ghe lansavan
i “macarùi“5 pe’
sustegnellu fin che, dopu éitu o deije dì u muntava u fimu giancu e u
l’indicava che a cařburéira a l’era chèita.
Sée e legne arundae i ghe
futìan del giassué 6 dea
tèra, embřendughe 7 dei
galbi, 8 pel dàa respiru aa
braija che a cheijìa de drinte. De solitu a legna a l’era giagia e man
man che a s’andava cheijendu, a s’ascasciava.
I Cařburéi i durmian a turnu
pelché u gastu u po’ sucède candu menu i ghe pensa. U l’arivava pei u
mumentu de descalbuřàa e boesegnava èsseghe in paregli pelché u da fàa u
nu mancava pel nescìn. E femeře e arivavan da ca’ cun a pasta chèita al
furnu u dì ignai, e e atramavan 9
sibitu dee bore pastasciite.
Ma u travagliu u nu mancava pel
dabòn. Chi traijìa u calbùn, chi adiijìa in cuntinuassiùn aiga, chi
destendìa i criami,10 chi
sbaldava u cařbùn pelché u se regeřesse, e chi preparava i sachi che de
media i eran de caranta chilò. Intre su mentre i parescian titi africai.
E’ m’aregordu che igna
vouta è me ghe sun andau a fute, e è me gh’avìa passau igna bela giurnà,
ma qandu è sun arivau a ca’, tentu cume in diavu, mia maire a nu n’à
faitu nì igna nì due, a m’à faitu spařàa e labre
11 e mì ciagnendu è me sun
andau a salvàa in ca’ de mia tanta, che candu a m’à vistu a l’è da intr’in
scrusciu de rie che a nu se purìa ci felmàa.
A m’à pei ditu: «Candu è
t’ài vistu, cun u pensu, è me sun atruvà a Marseglia dunde è era pel
nurissa, e igna giurnà in figliòo cume ti, ma de rassa negra, u me s’è
vegnìu a lansàa ai poei mentre sa maire a u pistava pelché u s’era
britau de farina e u l’era deventau giancu» ...
«Ti vée - a me diijìa mia Tanta
- intre che mundu u semu», ma mì è v’agarantisciu che è nu n’ài
acapiscìu ren.
U piatu de Deneàa
Pigliai a so’
d’in multiràa de gran nustràu, bagnanduru apeřa cun in pocu d’aiga tebea.
Ficàiřu poei intru cupu e acumensài cun u magliu a pistallu de descì cun dei
colpi lengéiri. Man man che u pistai, remescianduřu ogni tantu, u noteré che
u perde u brenu, specie qandu i sullèva u magliu.
Dopu igna bořa ura che u picai, u versai u
gran intru vanu e u l’avanai, cume se e fussen castagne, e lascianduřu
rescigàa u v’acoìgeré che u l’à persu titu u chégiu cun u brenu e u l’è
deventau giancu cume se u fusse rielsu.
Alaùu u se fute intru pairòo o intre l’ula
e i u fa’ buglie a foegu lentu almenu pe’ in pàa d’ure (almenu trée). Da
mentre che u buglie i ghe meterà in pocu de sàa e in pocu d’ériu cun in bon
chilò de carne grassa o peutìn. Besegna areguldalse sempre che u deve buglie
ma a foegu lentu. Qandu u l’è chéitu u ve darà l’impressiùn de igna pairuřa
de risòtu.
Levau dal pairòo, i u meterà intr’ign’autru
scossu al frescu e àa matìn de Deneàa, u indanseřé a festa: Metéi sei
trempci igna grossa paèla, sensa scunciagnelghe l’ériu, e afetàighe in poru
e due dosse d’agliu, ciantàighe u foegu sute e metéighe drinte u gran a
frige, regulandu i ingredienti soliti del cundimentu.
Qandu u cunstateré che u l’è “al dente” u
ghe lanseré de descì igna frumagiada dae feste e ... armaive de igna
bora fulcina, pelché u l’è l’ura d’atacàa man.
Nui uu mangiavamu lì arundài mentre a paela a
l’era ancòo pousà sei trempèi e sute e braije e eran sbaldàc. Titi lì
arundài, fulcina in man, u imparavamu e cì bèle nusiùn de Deneàa, dei Magi
de l’Uriente, dei pasturi e stu gran ch’u l’arivava d’incon del mundu, e u
ne scaudava u stomegu, e u ne purtava cun a fantasia, lì cini, a Betlemme,
cun l’ànse, cun u bò, titi inturnu cun a Madona e San Giausèpe a scaudàa u
Bambìn, che u ne agaldava e cume nui u se ne riìa cuntentu.
da:
Messcciařisse - 1996

NOTE:
1) Prima : primavera.
2) barban : zio.
3) lugau : assunto.
4) scelbaa : diserbare.
5) indansai e aparegliai : dati
d’attorno e preparati.
6) martàa : picozza.
7) ti nu tè ne despegni : non tè ne
liberi.
8) ubrin : vent. cubaite.
9) imbalnau a Deneàa : imbandito a
Natale.
10) strensagli : vent. strufugli.
11) cufin : sporta a forma di coffa.
12) incunviai : avviati.
13) sciarmentai : vent. brundigliai.
14) schirà e ulse : raschiare le
croste che lascia il siero del brussu (beca) in fondo al paiuolo.
15) u sciaun : la torta pasqualina.
16) u ricu : cagliata che si ottiene
con la bollitura del primo latte prodotto dal bestiame dopo il parto.
17) ganaveli : gufi.
18) a marteleta : piccola incudine
usata per battere la falce messoria, munita nella parte inferiore di una
punta che si infigge nel terreno e di quattro piedi.
19) u l’acuetava : affilava.
20) i vé : si vede, il pronome
debole i viene usato col verbo al singolare in una curiosa forma
impersonale.
21) l’età de a vulpe : la
fanciullezza.
U me cuntava ascì che sti ani, lì inturnu u gh’era i luvi, e propiu lì
igna seira i se sun truvai igna ramà de garsurassi e i se sun ideai de
faa vegnìe u luvu. I àn pigliau in pairòo, in de eli u gh’à messu a
testa drinte e u s’è messu a faa u versu da luvu. U nu l’è passau mancu
in qartu d’ura che u luvu u s’è presentau lì. E eli barrai intru
terrissu 30 i se ne sun
visti per qatru soldi, perché u luvu u raspava e u i çercava, e qandu aa
matin i sun puscìi sciorte i gh’avìan in bigu de fee e d’agneli amassai
o stenti, cun in dànu d’igna banda de marenghi, che per cheli tempi a
l’era igna ruina.
Mei barban, u
nu l’è ch’u l’avesse pei tanta invegia
31 de travagliàa, e qandu u
purrìa al travagliu, u ghe tirava cun u scciopu. E u l’è per lo che u l’indeman
de matin, intantu che e femeře e faijìan a panissa dulça,
32 u m’à menau in Li Ri. U gh’eravamu
tantu deriva 33 che mi è
ghe faijìa a cuvèa. Mi è nu ve sai cuntàa loche è ài sentiu drinte de mì
qandu è sun arrivau sea cola de Cautèletu, e mei barban u me dijìa: ti
vee nevu, cume u l’è grandu u mundu !
Ancòo adessu qandu è ghe
pensu o è me vagu a assetaa se cheli baussi intri Sapeli, u me ven
ascaiju u magun, tantu è me sentu pigliau drinte. Lì u s’àmu pigliau
igna bucurà de pan cun u brussu e u àmu cuntinuau a strada perché u
pensavamu de truvàa intru prau calche ciutagna de burei. U brussu
intantu u travagliava e u m’era vegniu igna sciarma
34 che è nu ve digu u preiju.
Intr’a riana u ghe n’era de l’aiga, ma a nu me faijìa prù perché da titi
i lai u se vìa u sbregu 35
dee bestie, e, mei barban, ch’u ghe cunuscìa palmu per palmu, u m’à
merau da igna funtara strara.
A nascìa
intru prau e l’aiga a sciurtìa inveramunte.
36 U se semu assetai e u mei
maistru u m’à cuntau: «Sta cussì a l’è a surgente nervina, a l’è ign’aiga
bereijìa; bevine loche ti voei, che a tè fà ben. Seme, cussi, in pastùu,
sei megiudì, mentre ch’u se rulsigliava in pocu de merenda, e e fee e
eran lì acuregae, u s’è vistu arrivàa in furestu, in caciaùu ch’u ghe
çerca de l’aiga.
U pastùu u ghe
mustra sta funtara e u furestu u se tra daa caciauira a fagutagna
37 e u se mete a merendalse
mentre u pastùu u rebate 38
a sua sciorta versu l’Ibagu dee Tane. Inturnu tre ure e megia i dui i se
turnan a scuntràa, e u furestu u l’à ringraçiau u pastùu perché u gh’avìa
mustrau igna surgente d’aiga bora, e u gh’à agiuntu che ee u l’era in
medicu e ch’u l’avìa cunuscìu che chel’aiga a l’avìa igna specialità pei
nervi; ch’a l’era igna aiga nervia; adata ai nervi.
Al pastùu arrivandu a ca’ a nu
gh’è parescìa mancu vera de cuntàa loche u gh’era capitau, e da chela
giurnà l’aiga dei Ri e l’è arresta bategià: Nervia e a l’à dau u nume aa
valata».
Ancòo adessu dopu tanti ani a funtana
dei Ri, ascaiju per in rispetu speciale, u a ciamamu a l’italiana: «surgente
nervina».
Se u famu in pocu de reflessiun
tra nui de a valata, u devemu recunusce che u Segnun
39 u n’à veramente bereijìu. U
n’à dau l’abeu ch’u fà a raijìna pe’ i çeiroti da atacalse ae spale
qandu i avesse a giassa, 40
o a lau dei çegli qandu i à mal de testa; u n’à dau u lalsu
41 ch’u fa u papée pel mete se
e scciaghe, o se igna gamba o in brassu énsciu; u n’à dau u pin ch’u ne
pruvede a tèa pe’ açende u foegu e pel fàa lije in ca’; u n’à poei
regalau ign’aiga ... ign’aiga !!!
A Campurusciu: l’aiga d’a Roca; a
Pigna l’aiga sulforica; al Biije l’aiga Nervia ! ... pecau che tra l’Ielsura
e Dussaiga u se ghe mesccie u Merdansu ...
L'Aiga Nervia
U eravamu per lì
de Prima 1 qandu è sun mutau in
Lateglia cun mei barbàn 2 ch’u
l’avìa lugàu 3 dee femeře in
giurnà a scelbàa 4 u gran.
Devendughe restàa igna scarà de dì, fin dàa seira prima u s’eravamu indansai
e aparegliai 5 de titu l’ucurente:
magaglieli, sape, messuire, magagliu da tagliu, martàa
6 e puaira, perché intri campi se
u se gh’ence de ruvei e i arrivan aa cautìra, ti nu tè ne despegni
7 cì. Mia maire a l’avìa truvau
ancòo dui ubrin 8 che i n’eran
avansai qandu u amu imbalnau a Deneàa, 9 e a i
m’à ficài cun qatru strensagli 10
da figlioei intr’in cufin 11
che i gh’avìan regalau qandu a s’era marià.
Chela matin u nu gh’è stau besoegnu che i me
ciamessen. Fin da qatr’ure è era cun e aureglie dreite per sente u passu de
mei barban. U se semu incunviai 12
tantu per tempu ch’u semu andai a fal dì in Campurundu. Al Bava intri siti
d’urive già aramai e sciarmentai, 13
u amu truvau i nostri parenti, i Tetareli, che i leavan e u s’amu pigliau
igna gurà de beca. Mi è averìa vuscìu ch’i m’avessen lasciau schiràa e ulse
14 o ch’i m’avessen dau ascì in
pocu de rechoeitu, ma i l’avìan de cumessiun, perché u eravamu veijin a
Pasqua e ste femeře e se preparavan per fàa u sciaùn
15 e cun u rechoeitu u l’arresta
cì ghistulsu. Se è devu dìe a mia però a mì u sciaùn u me piaije de cì cun u
ricu,16 ma u l’è cì deficile
truvarlu.
I ultimi béri dei ganaveli,17
chela matin u i amu sentìi qandu mei barban u l’era già assetau cun a
marteleta 18 intr’u megiu ae
gambe e u martelava e u l’acuetava 19
e messuire. A zona (mì nu gh’era mai stau) a m’è sibitu piaijìa perché de
lasci u se scroeve in bigu de muntagne e qandu u gh’è u sùu, i vé
20 fin aa marina, e segundu e
matinae, i dijen, ch’u paresce ascì a Corsica.
Mì è avìa numa oeit’ani l’età de a
vulpe, 21 cume i diijìan, nu
sai per loche, ma chele giurnae è e me regurderai finché è vivu. E femeře
intre fasce intantu e s’eran abessae 22
e, magaglietu in man, e àn ascì atacau a cantàa cun igna armunia che se
cheli brechi suvre u boscu de Bugliora u se gh’è recampau titi i pastui de
Ceta ch’i trigavan in Langan.
Inturnu megiudì u semu arrestai intre
dée nege tantu spesse che u nu se descciairìa
23 mancu ciucàa e foeglie dee
albare. U s’amu untu igna rustìa 24
de pan e u se semu andai a merendàa daa pila de l’aiga, lascì veijin ae loge.
25
Mia maire a m’avìa messu in
golfu 26 noevu, titu gagliurau
27 ch’u me staijìa propiu ben,
ma mei barban sensa tante atensiun u m’à futìu in lairèe
28 se e spale perché l’aria a
pessigava in pocu e a piglialse igna custipassiun i nu stà gairi.
Lì è ài vistu ascì dunde u
paire grandu de mei paire grandu u l’à ciantau per primu e trìfure.
29 U nu l’è ditu ch’i nee
cunuscessen, ma titi i ne ciantavan numa calche turnà intri orti e nu
chiràndure e nu ghe rendìan. Stu mei paire grandu u l’à pruau a ciantarle ai
campi, e titi i u cugliuravan, ma ... qandu i àn vistu loche e àn faitu,
alaùu titi i se ghe sun spegliai; e mei barban u l’à barrau u descursu
dighéndume: «e a fame a l’è stà feria».

Edizioni
ALZANI
Pinerolo
E
gente e sun crescìe, e tère e sun stae gerbae e semeřae, e bestie e àn
redugiau e dinde u gh’era spàřiu,7
cen de custi, de àghiglie e de camusci u s’è apresentau igna Cuminità: a
nostra ! che a n’indica ancòo adessu che de lascì da s’è roche u n’è
vegnìu e u ne ven u ben de igna aria e de igna aiga sařa, cun a libertà
de esse gente !
E de candu i nostri vegli i àn dàu i
numi ai teritori, cume pe’ aregurdarne u valùu de sta tèra, intru valùn
i n’àn indicau u lagu del san (aiga dea salute dunca), u
bugliu dee canuře (dunde l’aiga dei dui valui mesccianduse a fa’ in
sòn cume e cane de l’orgařu), e cume cuncrusiùn i ne repèten: Ciantimai
(cianti mai = pianti mai) ciuè de esse alegri, de gardarse ai pei e de
avée fiducia intra vita ascì candu magara u camin u l’è mařaijiàu
8 e u te ghe va’ oéřiu de
gùmeu cun punta e masseta pe’ ascciařàllu cume candu noevanta ani fa’ i
s’àn pigliau a bréga de indreitàřlu sei pégiu dea Guřa.
Da
l'Infielsa
ai
Ciantimai
Sci, u se g’atroveremu
titi cuřà aa Gùra, u 24 de Magiu pe’ aregurdàa e nostre gente, tite e nostre
gente, pelché u l’è de lì che e sun arivae. Nu, nu scùita sculdalluse, che a
beli stramiéti,1 s’i catru
scapai da ca’, i àn ingremerìu 2
a raiije dea nostra rassa.
I se sun asbasciai da igna guřa a l’autra,
da igna gràe a l’autra, descumpasandu gumbe e riaře, pel ciantàa a lògia se
s’a roca che, intru soei pensamentu, a l’era adatà vogagì pel deféndese; i
àn reghegiau de camin tite s’e roche, descrevéndure palmu a palmu, prima de
arelsegàlse 3 velsu Auřnu, o
velsu e Ferasse, o a l’Ařmèla, o in Lausegnu, o in Lacàseřa, cun atensiùn de
nu destrapassàa u Valùn del Boscu, pelché lì u se purìa scuntràa i Genuelsi,
e ... cun s’i “furesti” u nu se savia loche u purìa sucède.
E vache e i boei, i muntavan e i
cařavan da Peltiiju, dal Campùn, daa Guřa de l’Infielsa che destrapasànduřa
i nostri vegli, i ghe n’avìan fiřau in fielsu
4 a cheli che ii scurìan e i ghe
vurìan màa, pelché fořsa i gh’avìan roubau calche strefuglietu (i n’àn
sempre ditu che u paielse u l’è stau fundau da trei ladri).
A guřa de l’Infielsa a l’è apuntu u
segnu che sti ladri, cun u passàu, i avìan baràu e (dopu avelghene fiřau in
fielsu) a s’i autri malandrìn, i se atruvavan liberi.
A lògia a gh’era pel titi: bestie e gente;
e alme intre roche e parescìan faite aspressu, e candu i se sun sentii
patrùi, i àn acumensau a tratàa aa pari cun cheli de Savulgiu, Suspèe,
Briga, Berge, ecc ... e u mundu u l’à crescìu e i han pei faitu rechiřàa
5 ascì i Pignaschi, cumpuandu
6 u teritoriu che ancòo ai nostri
dì, uu diijemu del Biije, reghilau a chela èpuca dal Bàiřu (Bailo) che u
daijìa e sue norme apuntu daa Banca del Baiřu in la Ciassa.
U se descciantava chel che u lancava manae de ceiji o de faijoei cun i
murreti, chi getava greglie, teghe, o pira;3 chi deschicurava e nissore
e u lancava e mape 4 in buca a cheli che ii staijìan a vée. De solitu i
badianti i eran devielsi e cuscì i bali i eran dui e i se roubàvan e
femere l’in cun l’autru. Se calche giuvera a l’avìa calche càrega intre
“Figlie de Maria”, e a l’andava al balu, a se devia immascaràa ben,
pelchè se a l’era cunuscìa u ghe purrìa capitàa che u Prevostu aa
didumenega dopu, qandu u l’avìa ragliau 5 i spulsi, se u ghe n’era, da
l’autàa u ghe levesse l’incaregu.
A dereira giurnà u maltesdì i badianti i eran
titi mubilitai, u gh’era da acaveàa e leghe, u gh’era da scangiàa u
cilindru al pianu, u gh’era da inandiàa e cartèle pe’ u balu dea seira,
u gh’era da scangiàa a vestimenta a Callevàa, pelchè aa seira i u lança
intru foegu e nusqùita briijàa igna rouba bora. A uns’ure e megia u
foegu u deve brandàa e titi inturnu i deven esse prunti a bate e mae
qandu u capu badiante u ghe lança drinte Callevàa. U l’è alaùu che i
acumensa a cansun: Callevàa u l’è mortu - u l’è grassu cume in porcu - u
l’avìa çinqe figlioei - macarui e raviei / Tagina, Tagina, Tagiora - ta
maire a l’è Girola - Girola intru malsaghin - a se ghe beve titu u vin.
De bon’ura u Prevostu intra Geija u
daijìa a beredessiun de «l’abrigu dea Munta» pel via che in La Munta u
gh’era dei çiti che i pagavan a censa al Prevostu, e pel lò éé u l’era
dubrigau a dàa a beredissiun aa seira de Callevàa (e u ghe n’era tanti
che i a ciamavan a Beredessiun de Callevàa).
Chela seira e gente e eran tite
inturnu ca’, ascì i feai, i vacai, i cravai i se recampavan de bon’ura,
in modu che a seirarà a l’era igna alegrìa pel titu u paielse. Deije
meniti prima de megianoeite u camparàa u surava a campara grossa pelchè
titi i se déssen modu a gaudìe i grassi e pe’ esse dunca prunti a
acumencaa a Qarelsema. Tanti i se increìan che u fusse u scciassu 6 de
Callevàa, ma almai nescìn u l’inturtigava cì ren, e a megianoeite u
paielse u l’era suscu.
* *
*
L’indeman de matin, qandu
u se faijìa apena alba, titi i eran intra Geija a pigliàa e çenere, e
dopu a Messa i l’agagnavan pe’ u camin de Lausegnu a cantàa i salmi
peretensiali. - Parce michi Domine ... Misererò Mei ... saltate voi
amici miei ... Desprefundi ... pe’ u Calevàa faitu.
De çene, me paa che u nu ghe ne
fusse autra, levau de chela che a purrìa arestàa atacà aa figassa
choeita sea ciapa del foegu, aa spiciulata sensa oevi pelchè u dì dee
çenere, ultre a èsseghe u giagìn i devia fàa asci astinensa cun stretu
magru.
Callevaa
U tempu de
callevàa u s’embrìa cun a dìdumerega de Setuagesima, qandu i acumencavan e
qarant’ure, ma de mascare in viru, u nu ne parescìa fin al giuvesdì grassu.
Sempremai u gh’era calchin che u se mustrava magara cun u murru tentu, o u
traijìa igna bela muma 1 che u a s’avìa recampà d’inveravale e u ne bragava,
ma u nu staijìa gairi a sentelse lege u passiu: maaducau britu ! ti nu n’àa
verghegna ! intra Geija u gh’è u Segnùn depostu, e gente e van a pigliàa i
perdùi e ti ti sciorti intre si modi a falghe scherne !
Cun u giuvesdì grassu, u s’asviava
u veru periòdu dee mascare e dei schelsi. Nui garcurassi qandu u viavamu
igna scarà de femere veglie che tite invericae intri sciali e sciurtìan d’intra
Geija da fàa l’adurasiùn, u se ghe lancavamu intru megiu cantandu: Callevàa
nu tè ne andàa - u tè daremu da firàa - da firàa e da chiijìe - Callevàa
turna a vegnìe - e ele, ste femere ancòo tite pigliae dae pregheire, e ne ne
pregavan da fai foegu: briti maalevai ! pessi d’arimai ! pessi de diavi !
arime de merda ! ma nui u se sentiavamu sulagiai, pelchè nescin ne purrìa
criàa; defati i vegli, propiu eli i n’avìan mustrau che: a callevàa ciache
schelsu u vàa !
U se agrumelava intantu e due Abadìe
che e cuncredìan i develtimenti, titi basai se i bali immascarài. I s’avìan
già afitau u pianu cun in paregliu de cilindri, e aa seira del giuvesdì
grassu i acumensavan a fàa viràa a manuela del pianu intra riva dea ciassa e
u se faijìa i primi sauti. A didumerega vegnente, sibitu dopu Vespu u s’atrassava
a festa e i bali i cuntinuavan fin dopu megianoeite. E’ m’arregordu che e
femere, assetae se l’arèta del ponte e faijìan i cummenti ai balarin cun e
murmuirasiùn se in o se l’autru. Igna seira, che è me gh’era andau a fute
intru megiu è ài sentìu che igna femera a se cunfiava cun a veijìna e a g’à
faitu: a nostra Tuaneta, qandu a fa a polca, à l’è a ci ch’a bale ben ! Se
l’arèta del ponte u s’è sentìu in grossu scrusciu de rie che u l’à faitu
arregiràa tite e gente che e eran in Lu Sagrau.
Intre chele giurnae i badianti i eran develcà e i
preparavan ascì in persunagiu faitu de paglia e de fen, i ghe metìan in
vestìu citostu ancòo bon, e pel falghe u murru i ghe metìan igna bela muma
cun dei curui forti: Callevàa u l’era pruntu ! I l’andavan poei a assetàa se
igna cairega aa banca del Bairu e u gh’arestava pe’ u linesdì e u maltesdì
grassu.
U paielse u l’era in festa, e
scuntràa igna mascara intri carrugi, a l’era a cousa cì nurmale, surtù al
dopusdernàa e mascare e arivavan a strupae d’in Lu Cian, d’in la Çima, dal
Furnu, dal Ponte, dal Cioussu, ecc. e i tè ne cumbinavan cì che Bertoldu in
França, fassendu pigliàa ai figlioei cì pecin dei spaventi da masturin o da
falghe sautàa i vermi.
I arrivavan magara cun l’arau in la
Ciassa; u gh’era cheli che i faijìan da bèi 2 e i u stiravan; u passava
cheli che i çemeravan, cheli che i ascciaravan, cheli che i rastelavan.




Tane e alme
Andandu a çelcàa intra storia dee nostre gente, u se rendemu contu che i
primi Biijinòli «i Bucìnoli», che i se sun rabelai intre stu teritoriu, ai
pei del Turage, dea Preaveglia, dei Gray e de Tenarda, i se sun alugiai da
inprima intre varie alme e intre grote che e ghe sun vegnìe in bela, e che e
eran loge bele faite, e numa cì tardi i se sun ideai de fàa i terissi, tantu
cì che a nostra tera a l’à ben 168 grote, tra grande e pecine. A cì longa a
l’è chela de Rugliu, 1850 m., e dopu u ven chela de Merolsa, 1.600 m., che a
l’è asci a ci funda, 253 m.
U gh’è da regurdàa poei a Tara de l’Amariiju
(l’abissu dea Preaveglia), l’alma dea Cumposta, l’alma del Frate, l’alma de
Giarantò ecc. Intre tita a nostra Pruvincia de tare me pàa che u ghe ne sie
545.
Propiu in mundu intregu da Masche ! Daa
Gura del corvu, a l’auchiriu; daa Roca Scciapà, in Lumida; dai Calsai dea
fistula, aa Cagheira ! E cume se e nu bastessen, intre sti dereiri ani i ne
gh’àn ancòo encìu de furtificasiùn !
da: Calòřie, Legatàřie e Maravéglie in
parlata biijinòla -
1984




U buldigàa
L’algumentu u se presta
vogagì, e u ghe seřìa da scriverne igna scařà de pagine, ma cussi è ve
indìcu numa e couse ci principali. U Buldigàa
1 defati u reclama ancòo
adessu i Biijiuòli aa maiùn pea festa de San Gian Batista. Titi cheli
che i sun in bon stage pea festa patrunale i se stracan a ca’ e cuscì u
paielse intre sa giuřnà u s’ence de “furesti”, e suvegni i ven fìa de
loegni.
E giurnae e se sun alungae, u nu l’è mai
noeite, e seirařàe e sun chìelte e e nu sun ren, ma e campaře e soran aa
granda e e semeřan in dapeltitu ign’aria de festa e u paresce che asci e
nìvuře e se geghen con nui. Aa seira, lestru u Vespu aa banca, u
Prevostu u munta cun l’aspersořiu in man e de sei ponte u bereijìsce u
buldigàa e u ghe cianta foegu. Titu u paielse u l’è presente, e se u nu
l’è megia noeite, nescin u a piglia develca’.2
Se pei u gh’è u balu gainìu in la classa, alaùu u se parla dee ure
pecine.
Mi è nu sai de dinde a sìe nascìa sta ìelsansa de fàa stu foegu; mia
maire a me diijìa che a testa de San Giuani i l’àn briijà, e cuscì nui
titi i ani u l’aregurdamu briijandu u buldigàa.
U se trata de in braijinée ch’u nu l’è titi
i ani parescu; a depende da cume i àn savìu travagliàa i figlioei intre
dereiře setemare; da cante legne i àn savìu stiřassàa. E m’aregořdu che
u pairava capitàa che i giuveri, aa didumeřega i ne stramiessen u bigu o
che i ghe ciantessen foegu, pelché i vurìan gegàa al balùn. E’ ve lasciu
imaginàa a vui cume u s’immatařavamu e’ calche vouta u semu asci arivai
a scciupaìghe u balùn, candu u ghe carava sute e crote e u restavamu
adatài.3
Calche viagiu, sute a Muřgheta, damentre che u
stirassavamu in bigu de bruti, 4
ruvei e truncami de ogni sořta adatai al foegu, pel sciurteřne da su
passu mařaijiau, u gh’è vuscìu i savii e i mati. Adessu è ve poesciu
ascì cuntàa che intre cheli mumenti u s’aprufitavamu e u se slařegavamu
intre se fasce dunde u gh’era e fave da choeglie, o calche ařbu de
çereija e da igna peà sute i Angeřeti i cařava ascì in lò de Na’ a
atastàa se i peřseghi de San Giuani o de San Pietru i andavan mairendu.
Stu travagliu u diřava titu u melsu de giugnu e u bigu in la ciassa u
crescìa dì pel dì. Intre dereiře giurnae asci i omi i se recampavan cun
calche bel cicu, o cun calche travu, o cun in fascetu de barùi e a festa
a se faijìa sibitu granda. U gh’era pei dee femere che e ne embrìan un
stagiu pelché u se pigliessemu titu loche u gh’era da brujàa, e lì u
recampavamu trunchi, fascine, ramaglia da curigli e u nu ghe lasciavamu
cèrtu man, se u trovavamu dea legna grossa. U primu a sparìe u l’era u
pistèe dea porta, pei u vegnìa u cavigliùn,
5 l’àlbiu,6
a rasteleira 7 e calche
vouta fia a gripia.7
Da titi i carugi, aa vìřia, u l’arivava dee sfrudurae
8 de figlioei cuntenti, cun u
brassàu pel fàa cresce u buldigàa: legne seche, legne verde, ciousende,
sechimi, traveti, fasci de cane, polte veglie, titu u l’era adatau.
Candu u Prevostu u ghe ciantava foegu,
u l’era in spetaculu veramentre da véé: e semiglie e muntavan pe’ aria,
e fařìpe e scciupavan da ogni lau, e faře del foegu e destrapassavan fia
i teiti dee ca’ dea ciassa, e e gente lì inturnu tite cuntente e picavan
e mae, sudisfae: chi se scaudava, chi cantava, chi andava bevisccendu a
l’ustaria che pel chela seira a traijìa i deschi sea polta. Intantu a
Banda, lugà dai Badianti, a l’intunava i strumenti e a se preparava pe’
atrassàa e danse.
A Priuressa dea Cumpagnìa dee giuveře
e a Priuressa dea Cumpagnìa dee femeře, a stu puntu e se fan avanti e e
acumensan u ròon e cun u ròon e Letàřìe dea Madona. E gente e nu se fan
apregàa, intre in ve’ nu véé u foegu u l’è arundau e aa cařùu dei tissùi
e giuvere e selcan de dalse modu s’autrimenti u balu u nu se po’
indansàa. I giuveři i sun magara già lì cun è cartèle in man, ma nescìn
u l’à u muru de false muřmuiràa e passàa da sapiulsu, da maaducau o da
descreansau e sensa regiliùn. Calche anu i sparavan ascì e buéte e i se
scurìan cun calche sparuchetu e alaùu i badianti de l’anà i se
achistavan elogi e laudi da titi. U dì dea festa u braijinéé u
cuntiniava ma u nu l’imbarassava nescìn pelché a precessiùn a l’andava
versu a Madona de l’ériju e inturnu al foegu u nu ghe arestava nescìn a
l’infera de in pignascu cun u banchetu che u vendìa: feřuglieti,
recanissu, diavuřòti e calche leca-leca.
U piatu dea giurnà, segundu l’ielsansa
e eran e limasse, ma da candu è m’aregordu mi, u se cunsimava asci dea
carne. Mei paire u l’era u maijelàa e intre se giurnae u aviavamu u
nostru da fàa, esendu che l’ìnicu periòdu che u se òusa mangiàa a carne
de becu 9 u l’è apuntu u
melsu de giugnu, ma e gente e nu ne von savée. Se u se ghe diije: sta
carne a l’è de becu, citostu e nu n’atastan, e cuscì fo’ stidiàa in
stratagema in modu che sta bestia a sìe intra sciořta aa vista de titi e
pei cun igna viřavouta fausa reversarla sei scuřtegaùu
10 e amasarla. A titi u se ghe
dirà che a carne a l’è de bimùn e i a troveran bořa e i ghe faran i soei
laudi
A festa a l’è cuscì muvimentà fin aa
seira tardi, candu pei u l’ariva: Castelissi, Pignaschi, Cetaroli,
Lielsuřùi e Dusaighin e ... loche u nu fa u Santu, ùu fa’ u vin ...
.
* * *
Intra seirarà, ign’incaregau dea
Cumpagnìa dei Luigìn, u passa a recampàa e groeglie dee limasse e u ghe
astebeliscerà u bombaiju pel l’aliminassiùn del camparìn e dea faciata
dea geija aa festa de San Luige.
NOTE:
1)
a festa d’a Santa Cruje d’u trei de mazu.
2) u vaie: l’inseme d’e sciorte ch’i
l’andava a passà l’estae in muntagna.
3) i picui: campanete de tola apese
au colu d’ê bestie.
4) e canavure: culai de legnu ch’i
l’ava inta parte bassa ina striscia de pele (tumaira) fissa au legnu d’a
canavura cun dui ciodi de legnu o de ossu, ch’i se ciamava e burnaije.
5) e schierlete: campanete de brunzu
ciü pecine d’i picui.
6) mulsica: müxica.
7) u pastù de turnu: i pastui padrui
de ciache sciorta i fava in turnu de trei o catru giurni pe’ gardà u
vaie, cun l’agiütu d’a sou famiglia.
8) incunviava: inandiava.
9) u sgariun: in figlioe ch’u stava
derrè a sciorta, i cai da pastù i leira pocu aduverai.
10) a peagna: forsci l’italiano
tratturo.
11) u guné: capotu de lana greza
rinfursà cun d’u canevu.
12) a sacura: ina besassa cu’ in
tagliu intu sacu davanti pe metighe i agneli de nasciun.
13) a pasta: turta de patate, u
fügassun: turta de erbe cu’ u brussu; ina touragna: in touru cin de pan.
14) ina lambustagna de farina dulsa:
in fundu de sacu de farina de castagne.
15) a culsiglia: a parte survana du
bastu.
16) ina gumba: in valunetu.
17) a vasteira: in’incenta de
muraglie de pria pe’ tégnighe e bestie de noete.
18) i drapassi: lensoei de canevu.
19) u calsun: u casun pe’ a famiglia
d’u pastù.
20) stelà o sentia: fìscià o
cunsentia.
21) gasta: pecina stala.
22) agneli da areàa: agneli ch’i
piglia u laite.
23) vurrerà: besögnerà.
24) a ribata: bastun cu’ ina toureta
cianela au fundu ch’u serve a rumesccià a caglia pe’ fa u frumagiu.
25) u curu: ina specie de turtairoe
de tola, che se ghe mete in fundu de ramete de fereja pe’ cura u laite
prima de cagliaru.
26) e friscele : e furme pe’ u
frumagiu.
27) l’aiga d’u frumagiu a se fa buglie inta
marmita d’u brussu pe’ fa u recoeitu ch’u se mangia frescu
o u serve, mescciau cun sa e peve, pe’ fà u brussu, ch’u dev’esse
rumescciau tüti i giurni perché u nu se gaste; l’aiga d’u recoeitu
de curù verdeijin ch’a se ciama a beca, a serviva pe’ fà ina süpa
cu’ u pan, da mangià pe’ culaçiun.
28) a pegurina: leame de pegura
sensa giassu.
29) a Santa Cruje d’u 14 de setembre.
30) u raigossu: l’ossu d’u colu.
da: Velbure, Reijure, Galbure - 1981

I mestei dei nostri vegli
Se u se gardamu inturnu e u cunsideramu u travagliu che i àn faitu i nostri
Vegli inturnu ae fasce e ae ca’ ch’i n’àn lasciau in eredità, u se rendemu
contu che de pulitica i n’an faitu poca, ma de travagliu tantu.
Da igna liije a l’autra e intri campi
o derrée a igna sciorta de fèe, o de crave o de vache i nu avìan modu de
parlàa del tempu liberu cume nuiautri.
A me dijia mia maire granda che per
lì inturnu aa Cruije de Magiu 1
e sciorte de’ fèe e se desfaijìan, e u se fulmava u Vaie.
2 Chela matin u
sciurtìa i picui 3 noevi, cun
de’ canavure 4 che
e sbrilavan, e a l’era igna gara a chi purrìa avee e ci bele
burnaije. U tè gh’era de chele schierlete
5 che ti e sentìe d’in La Brigheta.
Titu u paielse u l’era in muvimentu da ogni stagiu u sciurtìa bestiame, da
ogni paparotu dei bighi de agneli.
Qandu u camparin u surava oeit’ure, u muntava u
Prevostu se a bunda de a Ciassa e a stu bigu de bestie u tè ghe daijìa igna
beredessiun sulène.
U paielse u l’era titu lì presente e
tra e vuije de’ femere, i béri de fèe, i sghigi dei figlioei, u nu se capìa
in cornu.
Ma qandu u Prevostu u l’aissava
l’asperge ti vii in bigu de mae in muvimentu che se faijian u segnu del
crestian, mentre i eran acumpagnai da igna mulsica
6 de béri dee fèe, dei agneli e
dei arèi che i se truvavan furesti tra furesti.
Mi pensu che mancu Napuleun u
l’era fieru a testa del sei esercitu, cume u se n’andava a’ matin de a
Cruije de Magiu u pastù de turnu,7
ch’u se incunviava 8
versu Cauteletu, o Lateglia o Valdalbin, cun u sgariun
9 de derrèe.
E fèe e se sbardavan in li castagnei marcandu a Bandìa fin a Peagna,
10 andandu versu u pastù che cun u
gunèe, 11 u paraigu, a sacura
12 e u bastun, u l’andava derài,
sudisfau che a sorte a l’avìa vuscìu che u fusse u primu a muntà de gardia,
e che u ghe fusse aspetau l’unùu de a partensa triunfale.
A parte a sua femera, a l’à preparau
a pasta 13 e u fugassùn, e a
l’à cheita al furnu grandu, cun igna touragna de pan che u faria mangiàa
asci i morti. Cun u figliu ci grandu a l’à carregau a bestia da bastu e a tè
gh’à messu igna lambustagna 14
de farina dulsa, igna marà de castagne gianche, dui pachi de diarin, a sàa,
igna amura d’oeriu, e in culsiglia 15
perché e nu se sciachen a tè gh’à ficau in chilò de pumate cun igna buetina
de tabacu. Compretau a soumà cun çevùle, faijoei, patate e agliu, a famiglia
a se mete in camin cun dui pecin rumpicuglie per man che titi i mumenti i
von fermà a caruvana. U pastù u va da igna gumba
l6 a l’autra, mentre a famiglia a
fa in modu de arrivàa caiche ura prima dunde u l’è a Vasteira,
17 per preparàa a çena e tagliàa
due rame d’abeu o de pin perché lì u nu se pensa ne a basacca e ne ai
drapassi. 18
Scicume l’invernu u l’è stau
longu, pò darse che u teitu del calsun 19
u l’aie patìu e ch’u daghe caiche stissa s’u l’avesse da cève. Arrivandu pel
tempu u l’è puscibile scangià aiscì s’u ghe fusse igna ciapa ruta, o stelà,
20 o fina sulu sentìa. A parte
u gh’è asci u gasta 21 e lì u
ghe meteremu s’u gh’è igna fea che a l’à da fa’ o s’u gh’è dei agneli chi
sun da areàa. 22 Lì inturnu, a
çincanta metri da Vasteira, besoegna sistemalghe ascì e ciape perché ogni
tantu vurerà 23 dâ igna raçiun
de sàa a titu u Vaie. Intantu arrivai sei postu i se descaregan i arnesi del
meste: seglie per laità, e ule, a ribata,
24 u curu, 25 e
friscèle 26 e a marmita per
brussà, fa u recoeitu e a beca. 27
U ghe poei in autru pecin lucale, ciamau a çela; lì u se ghe mete i frumai
de a sucietà, in atelsa del Cumpartimentu che u se legnerà a fin d’à stagiun,
cun igna ribota.
U Cumpartimentu, u se ten a cà,
e intra circustansa e ven gardae e spese e entrate de a Sucietà estiva, cun
a devisiun dei prufiti. A sucietà a piglia in esame però sulu a relsa del
frumai e de a pegurina 28 che i
a venden ai carrate! che poei i a portan ai sciuristi de Ventemiglia,
Burdighiera o Valecroeisa. I agneli e a lara i nu gh’entran intru
Cumpartimentu che u serra i conti cun a Cruije de Settembre.
29 Cun u fundu de a sucietà i pon
decide magari de paga l’Alpaigu titi inseme.
Cume ogni persura a se po’
rende contu, u mesté del pastù u nu l’è poei tantu placidu, ma u l’è cen de
impegni e de circustanse che nu tè lascian paije ne noeite, ne dì, ma u dà
igna atrativa perché ti u vèe stu omu che u se sposta da igna muntagna a l’autra,
da igna valata a l’autra cun in esercitu fidau e ch’u nu sgarra, perché u
sei «generale» u cunusce ogni singulu nume e u tè po’ asbrivàa u can sulu
cun in colpu d’oegliu e ti nu àa diritu d’apelu, mancu se cun u bastun u tè
struscia u raigossu. 30