Il popolo delle campagne, si orientava vagamente sulle previsioni del Gran Pescatore. Piů che altro, l'Almanacco gli serviva come agenda consolidata, per riconoscere i periodi piů adatti ad ogni incombenza agricola. Per il resto, la gente si fidava dai programmi riconosciuti dall'esperienza delle tradizioni, che si passavano da generazione in generazione, sempre utili e magari affinate. Eccone alcune:
I dixe che se pö savé u tempu de tütu l’anu standu a mente “i
duzairi”, ch’i sereva i primi duze giurni d’u primu mese: zenŕ u farŕ
cume u primu, frevŕ cume i dui, marsu cume i trei... e cuscě fina a
deixembre, ch’u farŕ cume i duze de zenŕ.
Paresce perň che, i Ligüri de l’antighitŕ,
‘sti giurni i li cuntesse dau primu de nüvembre, candu cumensava l’anu,
a cheli tempi. I li cuntava fina au giurnu vinticatru: dividendu i mesi
in due parti; i primi chinze giurni de ciache mese i l’avereva reportau
cose fava, riferiu â serie dispari d'i duze giurni; a segunda metŕ d’i mesi
a sereva staita cume u tempu faitu inta serie pari d'i duze, pigliai
ün pe’ vota.
Besögna recunusce che i primi vinticatru giurni de nüvembre i
cuntegne, dopu l’ünze, l’estae de San Martin, che a paresce assai adata
a vaticinŕ i giurni d’a bela stagiun, fina inte l’invernu ch’u l’arriverŕ
da pe' elu.
. . . . . .
Se inta giurnŕ d’a Candelora fa’ brütu tempu, vö di’ che l’invernu u l’é belu che feněu. S’a l’é vera che: néva o ciövia â Candelora, de l’üvernu semu föra; se nu’ ciove e tira ventu, de l’üvernu semu drentu.
. . . . . .
I ürtimi dui giurni de marsu e i primi trei d’avrě, ch’i ghe dixe i çincairi, i nu’ sun mia gairi ... agaribai: paresce che ‘sti ani, ina vota, Marsu u l’ŕge aduverau ‘si çinche giurni pe’ faghe scangiŕ idea a in pegurŕ ch’u s’incredeva de esse za’ au següru dau marrěu tempu.
. . . . . .
Au mese d’avrě, se atruvé caiche bela anciua, mangéveřa aviau, e nu’ stéra a sařŕ, perché i dixe che: chi sŕra d’a lüna d’avrě perde pesciu e barrě.
. . . . . .
D’a lüna vécia de mŕzu, se tŕglia i ŕrburi pe’ pöi fŕři secŕ e aduverŕři inti travŕgli. E speramu che nu’ ciöve u giurnu de l’Ascensiun, perché i dixe che sedunca l’anŕ a va’ in perdiçiůn.
. . . . . .
Besögna propiu sperŕ che u giurnu de San Giuani l’aria a nu’ séce stčrbura, s’i l’ŕn raixun cheli ch’i dixe che: a negia de San Giuan a l’anegia a paglia e u gran.
. . . . . .
Avanti de semenŕ, i u dixe tüti, besögna sta’ a mente a lüna, pe’ nu’ andŕ a résegu de semenŕ de lüna növa, che nu’ vegniréva in belu ren. E alura agé pascensa, e féve i conti pe’ semenŕ de lüna vecia. (Perň: de cheli i dixe che u primu venardě, dopu ch’u l’ŕ faitu a lüna, u l’é anců bon).
. . . . . .
Nu’ stéve a scurdŕ che u giurnu d’a setemana che cŕra San Lurensu, pe’ tütu l’anu nu’ besögna ni’ semenŕ, ni’ fa’ u vin, sedunca, i dixe, tütu u travagliu faitu u va’ a ramengu.
. . . . . .
Intu puŕ, besögna tegněsse cume intu semenŕ, e sta’ a mente a lüna, ch’a deve esse vecia perché u travagliu u dŕghe bon frütu, segundu cose i dixe i veci paisai.
. . . . . .
A lüna a guverna iscě u vin, cum’i dixe cheli ch’i se n’acapisce: pistŕ l’üga, intrŕ u mustu, müŕ u vin e imbutěgliařu i sun tüti de travagli ch’i se deve fa’ de lüna vecia.
. . . . . .
Nüvembre u l’é u mese ch’u l’arriva u freidu, e za ‘sti ani i dieva che: ai Santi se veste i fŕnti, a Santa Catarina e cňle i fan farina e a Sant’Andria u freidu u sciňrte de suta a pria.
. . . . . .
U giurnu de Deinŕ u funsiuna cume chelu de San Lurensu: i dixe che pe’ tütu l’anu intu giurnu d’a setemana ch’u l’č carau Deinŕ, nu’ besögna ni’ semenŕ, ni’ fa’ u vin, pe’ nu’ perde a roba e u travagliu.
L'Almanacco del Gran Pescatore di Chiaravalle č stato il libretto di previsioni astronomiche, piů diffuso nel Ponente Ligure, fino agli Anni Cinquanta del Novecento, conosciuto popolarmente anche come :







