Ancöi l'è e i sun e ure
Stella inattivaStella inattivaStella inattivaStella inattivaStella inattiva
 

 

 

Büjignolu

 

A libraria d'u Tetarel

 

Brani scelti dalle quattro opere librarie di

 

don Guido Pastor

 

SUONI  E  GRAFIA: La grafia usata localmente per la trascrizione del dialetto corrisponde in generale a quella dell'italiano, mi limiterò perciò ad illustrare le divergenze di uso e la trascrizione dei suoni che non esistono in italiano.1

VOCALI TONICHE: Il dialetto del Buggio ha sei vocali toniche: i, è, è a, o u i cui suoni corrispondono all'incirca a quelli dell'italiano. Pur trattandosi di un dialetto ligure, mancano i suoni di ü e di ö, che sono confluiti, come a Pigna capoluogo del comune, in i ed é, questa é viene tuttavia trascritta con l'oe francese: vent. tütu / titu «tutto»; vent. ögliu / égliu «occhio», scritto oegliu.

VOCALI ATONE: Le atone sia protoniche, sia postoniche sono ridotte a quattro: i, e, a, u, dato che le o non accentate passano ad u : pòrtu / purtàmu e le due e toniche confluiscono in una e piuttosto chiusa.

CONSONANTI: Il dialetto possiede, oltre ai suoni dell'italiano, eccetto le due z, la spirante palatale sonora j corrispondente alla j francese: baiju «bacio»; una ř palatale derivata da R, L, N intervocaliche: DURA > diřa; TELA > teřa; BONA > bořa; e una l semipalatale derivata da L, R anteconsonantiche: SALVARE > salvàa; CERCARE > çelcàa. Quanto alla grafia, benché non esistano consonanti doppie, viene tradizionalmente impiegata rr per indicare il suono di una r italiana semplice in posizione intervocalica, in contrapposizione alla citata ř palatale: carru pronunciato | caru | «carro». Analogamente si scrive con ss il suono della s sorda semplice intervocalica ossu |osu | «osso» e con ç il suono di s sorda derivato da C + E, I: CENTO > çentu; CALCINA > cauçina e nelle voci dotte in cui proviene da TJ: VITJU > viçìu. La s sonora si scrive con s in posizione intervocalica anche dopo il dittongo: CAUSA > cousa «cosa» e così pure nel caso che sia stata inserita una l semipalatale come suono di transizione NASU > nalsu, leggi nalzu «naso». Si scrive con z nei continuatori di G + I, E: zeřugliu «ginocchio» e nei prestiti gr. ZIZULA > zizuřa «giuggiola». Si scrive col nesso scc il suono di sc + c palatale: scciapàa «spaccare». La q rappresenta il suono di k nei continuatori del nesso latino QU: QUANDO > qandu.

1) Alcune divergenze riscontrabili nella grafia dei testi sono dovute al fatto che si tratta di testi ripresi da una precedente pubblicazione saltuaria sul periodico ventimigliese LA VOCE INTEMELIA; alla stessa causa è dovuta la ineguale stesura delle note, redatte a volte anche in dialetto ventimigliese.

 

 

 

 

I mestei dei nostri vegli

    Se u se gardamu inturnu e u cunsideramu u travagliu che i àn faitu i nostri Vegli inturnu ae fasce e ae ca’ ch’i n’àn lasciau in eredità, u se rendemu contu che de pulitica i n’an faitu poca, ma de travagliu tantu.

    Da igna liije a l’autra e intri campi o derrée a igna sciorta de fèe, o de crave o de vache i nu avìan modu de parlàa del tempu liberu cume nuiautri.

    A me dijia mia maire granda che per lì inturnu aa Cruije de Magiu 1 e sciorte de’ fèe e se desfaijìan, e u se fulmava u Vaie. 2   Chela matin u sciurtìa i picui 3 noevi, cun  de’ canavure 4  che  e  sbrilavan,  e a l’era igna gara a chi purrìa avee e ci bele burnaije.  U tè gh’era de chele schierlete 5 che ti e sentìe d’in La Brigheta. Titu u paielse u l’era in muvimentu da ogni stagiu u sciurtìa bestiame, da ogni paparotu dei bighi de agneli.

    Qandu u camparin u surava oeit’ure, u muntava u Prevostu se a bunda de a Ciassa e a stu bigu de bestie u tè ghe daijìa igna beredessiun sulène.

    U paielse u l’era titu lì presente e tra e vuije de’ femere, i béri de fèe, i sghigi dei figlioei, u nu se capìa in cornu.

    Ma qandu u Prevostu u l’aissava l’asperge ti vii in bigu de mae in muvimentu che se faijian u segnu del crestian, mentre i eran acumpagnai da igna mulsica 6 de béri dee fèe, dei agneli e dei arèi che i se truvavan furesti tra furesti.

    Mi pensu che mancu Napuleun u l’era fieru a testa del sei esercitu, cume u se n’andava a’ matin de a Cruije de Magiu u pastù de turnu,7 ch’u se incunviava 8 versu Cauteletu, o Lateglia o Valdalbin, cun u sgariun 9 de derrèe.

    E fèe e se sbardavan in li castagnei marcandu a Bandìa fin a Peagna,10 andandu versu u pastù che cun u gunèe, 11 u paraigu, a sacura 12 e u bastun, u l’andava derài, sudisfau che a sorte a l’avìa vuscìu che u fusse u primu a muntà de gardia, e che u ghe fusse aspetau l’unùu de a partensa triunfale.

    A parte a sua femera, a l’à preparau a pasta 13 e u fugassùn, e a l’à cheita al furnu grandu, cun igna touragna de pan che u faria mangiàa asci i morti. Cun u figliu ci grandu a l’à carregau a bestia da bastu e a tè gh’à messu igna lambustagna 14 de farina dulsa, igna marà de castagne gianche, dui pachi de diarin, a sàa, igna amura d’oeriu, e in culsiglia 15 perché e nu se sciachen a tè gh’à ficau in chilò de pumate cun igna buetina de tabacu. Compretau a soumà cun çevùle, faijoei, patate e agliu, a famiglia a se mete in camin cun dui pecin rumpicuglie per man che titi i mumenti i von fermà a caruvana. U pastù u va da igna gumba l6 a l’autra, mentre a famiglia a fa in modu de arrivàa caiche ura prima dunde u l’è a Vasteira, 17 per preparàa a çena e tagliàa due rame d’abeu o de pin perché lì u nu se pensa ne a basacca e ne ai drapassi. 18

    Scicume l’invernu u l’è stau longu, pò darse che u teitu del calsun 19 u l’aie patìu e ch’u daghe caiche stissa s’u l’avesse da cève. Arrivandu pel tempu u l’è puscibile scangià aiscì s’u ghe fusse igna ciapa ruta, o stelà, 20 o fina sulu sentìa. A parte u gh’è asci u gasta 21 e lì u ghe meteremu s’u gh’è igna fea che a l’à da fa’ o s’u gh’è dei agneli chi sun da areàa. 22 Lì inturnu, a çincanta metri da Vasteira, besoegna sistemalghe ascì e ciape perché ogni tantu vurerà 23 dâ igna raçiun de sàa a titu u Vaie. Intantu arrivai sei postu i se descaregan i arnesi del meste: seglie per laità, e ule, a ribata, 24 u curu, 25 e friscèle 26 e a marmita per brussà, fa u recoeitu e a beca. 27 U ghe poei in autru pecin lucale, ciamau a çela; lì u se ghe mete i frumai de a sucietà, in atelsa del Cumpartimentu che u se legnerà a fin d’à stagiun, cun igna ribota.

    U Cumpartimentu, u se ten a cà, e intra circustansa e ven gardae e spese e entrate de a Sucietà estiva, cun a devisiun dei prufiti. A sucietà a piglia in esame però sulu a relsa del frumai e de a pegurina 28 che i a venden ai carrate! che poei i a portan ai sciuristi de Ventemiglia, Burdighiera o Valecroeisa. I agneli e a lara i nu gh’entran intru Cumpartimentu che u serra i conti cun a Cruije de Settembre. 29 Cun u fundu de a sucietà i pon decide magari de paga l’Alpaigu titi inseme.

    Cume ogni persura a se po’ rende contu, u mesté del pastù u nu l’è poei tantu placidu, ma u l’è cen de impegni e de circustanse che nu tè lascian paije ne noeite, ne dì, ma u dà igna atrativa perché ti u vèe stu omu che u se sposta da igna muntagna a l’autra, da igna valata a l’autra cun in esercitu fidau e ch’u nu sgarra, perché u sei «generale» u cunusce ogni singulu nume e u tè po’ asbrivàa u can sulu cun in colpu d’oegliu e ti nu àa diritu d’apelu, mancu se cun u bastun u tè struscia u raigossu. 30

 

U buldigàa

    L’algumentu u se presta vogagì, e u ghe seřìa da scriverne igna scařà de pagine, ma cussi è ve indìcu numa e couse ci principali. U Buldigàa 1 defati u reclama ancòo adessu i Biijiuòli aa maiùn pea festa de San Gian Batista. Titi cheli che i sun in bon stage pea festa patrunale i se stracan a ca’ e cuscì u paielse intre sa giuřnà u s’ence de “furesti”, e suvegni i ven fìa de loegni.

    E giurnae e se sun alungae, u nu l’è mai noeite, e seirařàe e sun chìelte e e nu sun ren, ma e campaře e soran aa granda e e semeřan in dapeltitu ign’aria de festa e u paresce che asci e nìvuře e se geghen con nui. Aa seira, lestru u Vespu aa banca, u Prevostu u munta cun l’aspersořiu in man e de sei ponte u bereijìsce u buldigàa e u ghe cianta foegu. Titu u paielse u l’è presente, e se u nu l’è megia noeite, nescin u a piglia develca’.2 Se pei u gh’è u balu gainìu in la classa, alaùu u se parla dee ure pecine.

    Mi è nu sai de dinde a sìe nascìa sta ìelsansa de fàa stu foegu; mia maire a me diijìa che a testa de San Giuani i l’àn briijà, e cuscì nui titi i ani u l’aregurdamu briijandu u buldigàa.

    U se trata de in braijinée ch’u nu l’è titi i ani parescu; a depende da cume i àn savìu travagliàa i figlioei intre dereiře setemare; da cante legne i àn savìu stiřassàa. E m’aregořdu che u pairava capitàa che i giuveri, aa didumeřega i ne stramiessen u bigu o che i ghe ciantessen foegu, pelché i vurìan gegàa al balùn. E’ ve lasciu imaginàa a vui cume u s’immatařavamu e’ calche vouta u semu asci arivai a scciupaìghe u balùn, candu u ghe carava sute e crote e u restavamu adatài.3

    Calche viagiu, sute a Muřgheta, damentre che u stirassavamu in bigu de bruti, 4 ruvei e truncami de ogni sořta adatai al foegu, pel sciurteřne da su passu mařaijiau, u gh’è vuscìu i savii e i mati. Adessu è ve poesciu ascì cuntàa che intre cheli mumenti u s’aprufitavamu e u se slařegavamu intre se fasce dunde u gh’era e fave da choeglie, o calche ařbu de çereija e da igna peà sute i Angeřeti i cařava ascì in lò de Na’ a atastàa se i peřseghi de San Giuani o de San Pietru i andavan mairendu. Stu travagliu u diřava titu u melsu de giugnu e u bigu in la ciassa u crescìa dì pel dì. Intre dereiře giurnae asci i omi i se recampavan cun calche bel cicu, o cun calche travu, o cun in fascetu de barùi e a festa a se faijìa sibitu granda. U gh’era pei dee femere che e ne embrìan un stagiu pelché u se pigliessemu titu loche u gh’era da brujàa, e lì u recampavamu trunchi, fascine, ramaglia da curigli e u nu ghe lasciavamu cèrtu man, se u trovavamu dea legna grossa. U primu a sparìe u l’era u pistèe dea porta, pei u vegnìa u cavigliùn, 5 l’àlbiu,6 a rasteleira 7 e calche vouta fia a gripia.7  Da titi i carugi,  aa vìřia,  u l’arivava dee sfrudurae 8 de figlioei cuntenti, cun u brassàu pel fàa cresce u buldigàa: legne seche, legne verde, ciousende, sechimi, traveti, fasci de cane, polte veglie, titu u l’era adatau.

    Candu u Prevostu u ghe ciantava foegu, u l’era in spetaculu veramentre da véé: e semiglie e muntavan pe’ aria, e fařìpe e scciupavan da ogni lau, e faře del foegu e destrapassavan fia i teiti dee ca’ dea ciassa, e e gente lì inturnu tite cuntente e picavan e mae, sudisfae: chi se scaudava, chi cantava, chi andava bevisccendu a l’ustaria che pel chela seira a traijìa i deschi sea polta. Intantu a Banda, lugà dai Badianti, a l’intunava i strumenti e a se preparava pe’ atrassàa e danse.

    A Priuressa dea Cumpagnìa dee giuveře e a Priuressa dea Cumpagnìa dee femeře, a stu puntu e se fan avanti e e acumensan u ròon e cun u ròon e Letàřìe dea Madona. E gente e nu se fan apregàa, intre in ve’ nu véé u foegu u l’è arundau e aa cařùu dei tissùi e giuvere e selcan de dalse modu s’autrimenti u balu u nu se po’ indansàa. I giuveři i sun magara già lì cun è cartèle in man, ma nescìn u l’à u muru de false muřmuiràa e passàa da sapiulsu, da maaducau o da descreansau e sensa regiliùn. Calche anu i sparavan ascì e buéte e i se scurìan cun calche sparuchetu e alaùu i badianti de l’anà i se achistavan elogi e laudi da titi. U dì dea festa u braijinéé u cuntiniava ma u nu l’imbarassava nescìn pelché a precessiùn a l’andava versu a Madona de l’ériju e inturnu al foegu u nu ghe arestava nescìn a l’infera de in pignascu cun u banchetu che u vendìa: feřuglieti, recanissu, diavuřòti e calche leca-leca.

    U piatu dea giurnà, segundu l’ielsansa e eran e limasse, ma da candu è m’aregordu mi, u se cunsimava asci dea carne. Mei paire u l’era u maijelàa e intre se giurnae u aviavamu u nostru da fàa, esendu che l’ìnicu periòdu che u se òusa mangiàa a carne de becu 9 u l’è apuntu u melsu de giugnu, ma e gente e nu ne von savée. Se u se ghe diije: sta carne a l’è de becu, citostu e nu n’atastan, e cuscì fo’ stidiàa in stratagema in modu che sta bestia a sìe intra sciořta aa vista de titi e pei cun igna viřavouta fausa reversarla sei scuřtegaùu 10 e amasarla. A titi u se ghe dirà che a carne a l’è de bimùn e i a troveran bořa e i ghe faran i soei laudi

    A festa a l’è cuscì muvimentà fin aa seira tardi, candu pei u l’ariva: Castelissi, Pignaschi, Cetaroli, Lielsuřùi e Dusaighin e ... loche u nu fa u Santu, ùu fa’ u vin ...

* * *

    Intra seirarà, ign’incaregau dea Cumpagnìa dei Luigìn, u passa a recampàa e groeglie dee limasse e u ghe astebeliscerà u bombaiju pel l’aliminassiùn del camparìn e dea faciata dea geija aa festa de San Luige.

  1) Buldigàa: un insieme di rovi, cespugli, legna, ecc.                                                                   6) Àlbiu: mangiatoia degli agnelli.

  2) Develca’: verso casa, vicino alla casa.                                                                                     7) Rasfeleiřa e gripia: mangiatoia per bestie adulte.

  3) Acìatài: nascosti.                                                                                                                      8) Sfruduřae: gruppi.

  4) Bruti: i rametti che provengono dalla potatura delle piante.                                                     9) Becu: maschio della capra.

  5) Cavigliun: legno dove si appendono viveri.                                                                            10) Scurtegaùu: scorticato

                                                                                                                                     con testo italiano a fronte        da: Ciabroti in lengagiu biijignolu  - 1990

 

A  Calbureira

    Veglie nu die,1 se u parlamu de calbùn e de calburéiře, cì che del Biije u deveřìavamu parlàa del Castèe, pelché i boschi ci adatài pe’ u cařbùn i sun apuntu cheli dei Castelissi. Nui u àmu citostu boscu da legname pe’ cunstrusiùn. Ascì a storia dei caratèi che i frategavan intra vaiata, a Ventemiglia e a Valecreisa, a mensiùřa numa i “calbunin” del Castèe.

    Ma, cun lò, ascì al Biije i faijìan a sua parte, magara cun dei “maistri” che i vegnìan cì de loegni e i eran cì bìli; de solitu i eran Bregamaschi, ma u nu mancava nì i Emiliài e nì i Calabrelsi. Pel camalàa pei i sachi fin al caru, i cì adatài i eran i Lielsuřùi.2

    E’ m’aregordu che candu è era figliòo, cì de igna vouta, aa matin de bon’ura, u n’arivava i Lielsuřùi aa logia in Laijeřéa, o in Brevée, pel piglialse igna cassà de bèca 3 e apusàlseghe u pan candu i faijìan culasiùn. I scuratavan tita a giurnà stramienduse i sachi da igna pousa a l’autra, ma i eran sudisfai dei cuntrati pe’ u modu che i s’eran ingagiai e i s’avansavan dei beli marenghi.

    U gh’era pei sciultìa, al Biije, igna cuncurensa: candu a Cumpagnìa dei Luigìn a l’avìa messu l’ielsansa che aa matin dea Didumeřega i Luigìn, a prù’ dea Cumpagnia, invece de cantàa l’Ufissiu, i andavan a camalàa u calbùn e a festa del Santu a rescìa sempre cì bela.

    I boschi adati, da nui, i eran cheli dea Crava, i Ibaghi, u Gegiu, a Fuéa, Buařessa, Bugliořa, Camunaire, l’Ařmauta e pei u gh’era tanti buscheti de particulài, spantegài se ciache bandìa.

    Ancòo adessu, sempre mai,4 i caciaùi che i trigan pel se gumbe a scure u cinghiale, i s’atrovan sei ciassařòo dee cařburéire, e i tè contan dea fatiga fàita dai nostri vegli. E ajaminandu ben ste ciassete, i screven ascì che tante voute e denòtan dea genialità e de l’arte.

    A Calburéira a purìa cheije diijentu chintali de legne che e vegnìan tite arundae al primu casteletu che u lasciava drinte in galbu 30 x 30 dunde i ciantava foegu e i ghe lansavan i “macarùi“5 pe’ sustegnellu fin che, dopu éitu o deije dì u muntava u fimu giancu e u l’indicava che a cařburéira a l’era chèita.

    Sée e legne arundae i ghe futìan del giassué 6 dea tèra, embřendughe 7 dei galbi, 8 pel dàa respiru aa braija che a cheijìa de drinte. De solitu a legna a l’era giagia e man man che a s’andava cheijendu, a s’ascasciava.

    I Calburéi i durmian a turnu pelché u gastu u po’ sucède candu menu i ghe pensa. U l’arivava pei u mumentu de descalbuřàa e boesegnava èsseghe in paregli pelché u da fàa u nu mancava pel nescìn. E femeře e arivavan da ca’ cun a pasta chèita al furnu u dì ignai, e e atramavan 9 sibitu dee bore pastasciite.

    Ma u travagliu u nu mancava pel dabòn. Chi traijìa u calbùn, chi adiijìa in cuntinuassiùn aiga, chi destendìa i criami,10 chi sbaldava u cařbùn pelché u se regeřesse, e chi preparava i sachi che de media i eran de caranta chilò. Intre su mentre i parescian titi africai.

    E’ m’aregordu che igna vouta è me ghe sun andau a fute, e è me gh’avìa passau igna bela giurnà, ma qandu è sun arivau a ca’, tentu cume in diavu, mia maire a nu n’à faitu nì igna nì due, a m’à faitu spařàa e labre 11 e mì ciagnendu è me sun andau a salvàa in ca’ de mia tanta, che candu a m’à vistu a l’è da intr’in scrusciu de rie che a nu se purìa ci felmàa.

    A m’à pei ditu: «Candu è t’ài vistu, cun u pensu, è me sun atruvà a Marseglia dunde è era pel nurissa, e igna giurnà in figliòo cume ti, ma de rassa negra, u me s’è vegnìu a lansàa ai poei mentre sa maire a u pistava pelché u s’era britau de farina e u l’era deventau giancu» ...

    «Ti vée - a me diijìa mia Tanta - intre che mundu u semu», ma mì è v’agarantisciu che è nu n’ài acapiscìu ren.

 

 

U piatu de Deneàa

    Pigliai a so’ d’in multiràa de gran nustràu, bagnanduru apeřa cun in pocu d’aiga tebea. Ficàiřu poei intru cupu e acumensài cun u magliu a pistallu de descì cun dei colpi lengéiri. Man man che u pistai, remescianduřu ogni tantu, u noteré che u perde u brenu, specie qandu i sullèva u magliu.

    Dopu igna bořa ura che u picai, u versai u gran intru vanu e u l’avanai, cume se e fussen castagne, e lascianduřu rescigàa u v’acoìgeré che u l’à persu titu u chégiu cun u brenu e u l’è deventau giancu cume se u fusse rielsu.

    Alaùu u se fute intru pairòo o intre l’ula e i u fa’ buglie a foegu lentu almenu pe’ in pàa d’ure (almenu trée). Da mentre che u buglie i ghe meterà in pocu de sàa e in pocu d’ériu cun in bon chilò de carne grassa o peutìn. Besegna areguldalse sempre che u deve buglie ma a foegu lentu. Qandu u l’è chéitu u ve darà l’impressiùn de igna pairuřa de risòtu.

    Levau dal pairòo, i u meterà intr’ign’autru scossu al frescu e àa matìn de Deneàa, u indanseřé a festa: Metéi sei trempci igna grossa paèla, sensa scunciagnelghe l’ériu, e afetàighe in poru e due dosse d’agliu, ciantàighe u foegu sute e metéighe drinte u gran a frige, regulandu i ingredienti soliti del cundimentu.

    Qandu u cunstateré che u l’è “al dente” u ghe lanseré de descì igna frumagiada dae feste e ... armaive de igna bora fulcina, pelché u l’è l’ura d’atacàa man.

    Nui uu mangiavamu lì arundài mentre a paela a l’era ancòo pousà sei trempèi e sute e braije e eran sbaldàc. Titi lì arundài, fulcina in man, u imparavamu e cì bèle nusiùn de Deneàa, dei Magi de l’Uriente, dei pasturi e stu gran ch’u l’arivava d’incon del mundu, e u ne scaudava u stomegu, e u ne purtava cun a fantasia, lì cini, a Betlemme, cun l’ànse, cun u bò, titi inturnu cun a Madona e San Giausèpe a scaudàa u Bambìn, che u ne agaldava e cume nui u se ne riìa cuntentu.

                                                                                                                  da: Messcciařisse  - 1996

 1) Veglie nu dìe : insomma; se proprio.

  2) Lielsurùi : gli abitanti di Isolabona.

  3) Béca : residuato del latte dopo aver fatto il formaggio e la ricotta.

  4) Sempre mai : qualche volta.

  5) “Macarùi”: pozzetti di legna.

  6) Giassu : erbaccia.

 7) Embřendughe : aprendo.

  8) Galbi : buchi.

  9) Atramavan : preparavano.

10) Criami : pezzi di legna che non si sono carbonificati.

11) Spařàa e labre : dare due schiaffi.

 

 

L'Aiga Nervia

    U eravamu per lì de Prima 1 qandu è sun mutau in Lateglia cun mei barbàn 2 ch’u l’avìa lugàu 3 dee femeře in giurnà a scelbàa 4 u gran. Devendughe restàa igna scarà de dì, fin dàa seira prima u s’eravamu indansai e aparegliai 5 de titu l’ucurente: magaglieli, sape, messuire, magagliu da tagliu, martàa 6 e puaira, perché intri campi se u se gh’ence de ruvei  e i arrivan aa cautìra, ti nu tè ne despegni 7 cì. Mia maire a l’avìa truvau ancòo dui ubrin 8 che i n’eran avansai qandu u amu imbalnau a Deneàa, 9 e a i m’à ficài cun qatru strensagli 10 da figlioei intr’in cufin 11 che i gh’avìan regalau qandu a s’era marià.

    Chela matin u nu gh’è stau besoegnu che i me ciamessen. Fin da qatr’ure è era cun e aureglie dreite per sente u passu de mei barban. U se semu incunviai 12 tantu per tempu ch’u semu andai a fal dì in Campurundu. Al Bava intri siti d’urive già aramai e sciarmentai, 13 u amu truvau i nostri parenti, i Tetareli, che i leavan e u s’amu pigliau igna gurà de beca. Mi è averìa vuscìu ch’i m’avessen lasciau schiràa e ulse 14 o ch’i m’avessen dau ascì in pocu de rechoeitu, ma i l’avìan de cumessiun, perché u eravamu veijin a Pasqua e ste femeře e se preparavan per fàa u sciaùn 15 e cun u rechoeitu u l’arresta cì ghistulsu. Se è devu dìe a mia però a mì u sciaùn u me piaije de cì cun u ricu,16 ma u l’è cì deficile truvarlu.

    I ultimi béri dei ganaveli,17 chela matin u i amu sentìi qandu mei barban u l’era già assetau cun a marteleta 18 intr’u megiu ae gambe e u martelava e u l’acuetava 19 e messuire. A zona (mì nu gh’era mai stau) a m’è sibitu piaijìa perché de lasci u se scroeve in bigu de muntagne e qandu u gh’è u sùu, i vé 20 fin aa marina, e segundu e matinae, i dijen, ch’u paresce ascì a Corsica.

    Mì è avìa numa oeit’ani l’età de a vulpe, 21 cume i diijìan, nu sai per loche, ma chele giurnae è e me regurderai finché è vivu. E femeře intre fasce intantu e s’eran abessae 22 e, magaglietu in man, e àn ascì atacau a cantàa cun igna armunia che se cheli brechi suvre u boscu de Bugliora u se gh’è recampau titi i pastui de Ceta ch’i trigavan in Langan.

    Inturnu megiudì u semu arrestai intre dée nege tantu spesse che u nu se descciairìa 23 mancu ciucàa e foeglie dee albare. U s’amu untu igna rustìa 24 de pan e u se semu andai a merendàa daa pila de l’aiga, lascì veijin ae loge. 25

    Mia maire a m’avìa messu in golfu 26 noevu, titu gagliurau 27 ch’u me staijìa propiu ben, ma mei barban sensa tante atensiun u m’à futìu in lairèe 28 se e spale perché l’aria a pessigava in pocu e a piglialse igna custipassiun i nu stà gairi.

    Lì è ài vistu ascì dunde u paire grandu de mei paire grandu u l’à ciantau per primu e trìfure. 29 U nu l’è ditu ch’i nee cunuscessen, ma titi i ne ciantavan numa calche turnà intri orti e nu chiràndure e nu ghe rendìan. Stu mei paire grandu u l’à pruau a ciantarle ai campi, e titi i u cugliuravan, ma ... qandu i àn vistu loche e àn faitu, alaùu titi i se ghe sun spegliai; e mei barban u l’à barrau u descursu dighéndume: «e a fame a l’è stà feria».

    U me cuntava ascì che sti ani, lì inturnu u gh’era i luvi, e propiu lì igna seira i se sun truvai igna ramà de garsurassi e i se sun ideai de faa vegnìe u luvu. I àn pigliau in pairòo, in de eli u gh’à messu a testa drinte e u s’è messu a faa u versu da luvu. U nu l’è passau mancu in qartu d’ura che u luvu u s’è presentau lì. E eli barrai intru terrissu 30 i se ne sun visti per qatru soldi, perché u luvu u raspava e u i çercava, e qandu aa matin i sun puscìi sciorte i gh’avìan in bigu de fee e d’agneli amassai o stenti, cun in dànu d’igna banda de marenghi, che per cheli tempi a l’era igna ruina.

    Mei barban, u nu l’è ch’u l’avesse pei tanta invegia 31 de travagliàa, e qandu u purrìa al travagliu, u ghe tirava cun u scciopu. E u l’è per lo che u l’indeman de matin, intantu che e femeře e faijìan a panissa dulça, 32 u m’à menau in Li Ri. U gh’eravamu tantu deriva 33 che mi è ghe faijìa a cuvèa. Mi è nu ve sai cuntàa loche è ài sentiu drinte de mì qandu è sun arrivau sea cola de Cautèletu, e mei barban u me dijìa: ti vee nevu, cume u l’è grandu u mundu !

    Ancòo adessu qandu è ghe pensu o è me vagu a assetaa se cheli baussi intri Sapeli, u me ven ascaiju u magun, tantu è me sentu pigliau drinte. Lì u s’àmu pigliau igna bucurà de pan cun u brussu e u àmu cuntinuau a strada perché u pensavamu de truvàa intru prau calche ciutagna de burei. U brussu intantu u travagliava e u m’era vegniu igna sciarma 34 che è nu ve digu u preiju. Intr’a riana u ghe n’era de l’aiga, ma a nu me faijìa prù perché da titi i lai u se vìa u sbregu 35 dee bestie, e, mei barban, ch’u ghe cunuscìa palmu per palmu, u m’à merau da igna funtara strara.

    A nascìa intru prau e l’aiga a sciurtìa inveramunte. 36 U se semu assetai e u mei maistru u m’à cuntau: «Sta cussì a l’è a surgente nervina, a l’è ign’aiga bereijìa; bevine loche ti voei, che a tè fà ben. Seme, cussi, in pastùu, sei megiudì, mentre ch’u se rulsigliava in pocu de merenda, e e fee e eran lì acuregae, u s’è vistu arrivàa in furestu, in caciaùu ch’u ghe çerca de l’aiga.

    U pastùu u ghe mustra sta funtara e u furestu u se tra daa caciauira a fagutagna 37 e u se mete a merendalse mentre u pastùu u rebate 38 a sua sciorta versu l’Ibagu dee Tane. Inturnu tre ure e megia i dui i se turnan a scuntràa, e u furestu u l’à ringraçiau u pastùu perché u gh’avìa mustrau igna surgente d’aiga bora, e u gh’à agiuntu che ee u l’era in medicu e ch’u l’avìa cunuscìu che chel’aiga a l’avìa igna specialità pei nervi; ch’a l’era igna aiga nervia; adata ai nervi.

    Al pastùu arrivandu a ca’ a nu gh’è parescìa mancu vera de cuntàa loche u gh’era capitau, e da chela giurnà l’aiga dei Ri e l’è arresta bategià: Nervia e a l’à dau u nume aa valata».

    Ancòo adessu dopu tanti ani a funtana dei Ri, ascaiju per in rispetu speciale, u a ciamamu a l’italiana: «surgente nervina».

    Se u famu in pocu de reflessiun tra nui de a valata, u devemu recunusce che u Segnun 39 u n’à veramente bereijìu. U n’à dau l’abeu ch’u fà a raijìna pe’ i çeiroti da atacalse ae spale qandu i avesse a giassa, 40 o a lau dei çegli qandu i à mal de testa; u n’à dau u lalsu 41 ch’u fa u papée pel mete se e scciaghe, o se igna gamba o in brassu énsciu; u n’à dau u pin ch’u ne pruvede a tèa pe’ açende u foegu e pel fàa lije in ca’; u n’à poei regalau ign’aiga ... ign’aiga !!!

    A Campurusciu: l’aiga d’a Roca; a Pigna l’aiga sulforica; al Biije l’aiga Nervia ! ... pecau che tra l’Ielsura e Dussaiga u se ghe mesccie u Merdansu ...

                                                                                                   da: Velbure, Reijure, Galbure  - 198

NOTE:

  1) Prima: primavera.

  2) barban : zio.

  3) lugau : assunto.

  4) scelbaa : diserbare.

  5) indansai e aparegliai : dati d’attorno e preparati.

  6) martàa : picozza.

  7) ti nu tè ne despegni : non tè ne liberi.

  8) ubrin : vent. cubaite.

  9) imbalnau a Deneàa : imbandito a Natale.

10) strensagli : vent. strufugli.

11) cufin : sporta a forma di coffa.

12) incunviai : avviati.

13) sciarmentai : vent. brundigliai.

14) schirà e ulse : raschiare le croste che lascia il siero del brussu (beca) in fondo al paiuolo.

15) u sciaun : la torta pasqualina.

16) u ricu : cagliata che si ottiene con la bollitura del primo latte prodotto dal bestiame dopo il parto.

17) ganaveli : gufi.

18) a marteleta : piccola incudine usata per battere la falce messoria, munita nella parte inferiore di una punta che si infigge nel terreno e di quattro piedi.

19) u l’acuetava : affilava.

20) i vé : si vede, il pronome debole i viene usato col verbo al singolare in una curiosa forma impersonale.

21) l’età de a vulpe : la fanciullezza.

22) e s’eran abessae: si avevano rialzato le sottane per non sporcarle, fissandone il lembo inferiore alla cintura.

23) nu se descciairìa : non si vedeva.

24) igna rustia de pan : un mezzo pane tagliato orizzontalmente.

25) e loge : le baite.

26) in golfu : una giacca di lana.

27) gagliurau : screziato.

28) lairèe : sacco.

29) trìfure : patate.

30) terrissu : casetta rustica coperta di terra che si batteva (maigava) per renderla compatta e impermeabile.

31) invegia : voglia.

32) panissa dulca : polenta di farina di castagne che si mangiava per colazione col latte.

33) deriva : vicino.

34) sciarma : calore.

35) u sbregu : “resti” che indicano il passaggio di bestie.

36) inveramunte : con getto all’insù.

37) fagutagna : fagotto dispensa

38) u rebate : spinge.

39) u Segnun : il Signore, con inserzione di una n.

40) giassa : reumatismo.

41) u lalsu : il larice.

42) a tèa : resina di pino usata come fiaccola e per avviare il fuoco.


 

Da l'Infielsa ai Ciantimai

    Sci, u se g’atroveremu titi cuřà aa Gùra, u 24 de Magiu pe’ aregurdàa e nostre gente, tite e nostre gente, pelché u l’è de lì che e sun arivae. Nu, nu scùita sculdalluse, che a beli stramiéti,1 s’i catru scapai da ca’, i àn ingremerìu 2 a raiije dea nostra rassa.

    I se sun asbasciai da igna guřa a l’autra, da igna gràe a l’autra, descumpasandu gumbe e riaře, pel ciantàa a lògia se s’a roca che, intru soei pensamentu, a l’era adatà vogagì pel deféndese; i àn reghegiau de camin tite s’e roche, descrevéndure palmu a palmu, prima de arelsegàlse 3 velsu Auřnu, o velsu e Ferasse, o a l’Ařmèla, o in Lausegnu, o in Lacàseřa, cun atensiùn de nu destrapassàa u Valùn del Boscu, pelché lì u se purìa scuntràa i Genuelsi, e ... cun s’i “furesti” u nu se savia loche u purìa sucède.

    E vache e i boei, i muntavan e i cařavan da Peltiiju, dal Campùn, daa Guřa de l’Infielsa che destrapasànduřa i nostri vegli, i ghe n’avìan fiřau in fielsu 4 a cheli che ii scurìan e i ghe vurìan màa, pelché fořsa i gh’avìan roubau calche strefuglietu (i n’àn sempre ditu che u paielse u l’è stau fundau da trei ladri).

    A guřa de l’Infielsa a l’è apuntu u segnu che sti ladri, cun u passàu, i avìan baràu e (dopu avelghene fiřau in fielsu) a s’i autri malandrìn, i se atruvavan liberi.

    A lògia a gh’era pel titi: bestie e gente; e alme intre roche e parescìan faite aspressu, e candu i se sun sentii patrùi, i àn acumensau a tratàa aa pari cun cheli de Savulgiu, Suspèe, Briga, Berge, ecc ... e u mundu u l’à crescìu e i han pei faitu rechiřàa 5 ascì i Pignaschi, cumpuandu 6 u teritoriu che ancòo ai nostri dì, uu diijemu del Biije, reghilau a chela èpuca dal Bàiřu (Bailo) che u daijìa e sue norme apuntu daa Banca del Baiřu in la Ciassa.

    E gente e sun crescìe, e tère e sun stae gerbae e semeřae, e bestie e àn redugiau e dinde u gh’era spàřiu,7 cen de custi, de àghiglie e de camusci u s’è apresentau igna Cuminità: a nostra ! che a n’indica ancòo adessu che de lascì da s’è roche u n’è vegnìu e u ne ven u ben de igna aria e de igna aiga sařa, cun a libertà de esse gente !

    E de candu i nostri vegli i àn dàu i numi ai teritori, cume pe’ aregurdarne u valùu de sta tèra, intru valùn i n’àn indicau u lagu del san (aiga dea salute dunca), u bugliu dee canuře (dunde l’aiga dei dui valui mesccianduse a fa’ in sòn cume e cane de l’orgařu), e cume cuncrusiùn i ne repèten: Ciantimai (cianti mai = pianti mai) ciuè de esse alegri, de gardarse ai pei e de avée fiducia intra vita ascì candu magara u camin u l’è mařaijiàu 8 e u te ghe va’ oéřiu de gùmeu cun punta e masseta pe’ ascciařàllu cume candu noevanta ani fa’ i s’àn pigliau a bréga de indreitàřlu sei pégiu dea Guřa.

 

  1) Stramiéti : spostarsi da un luogo con molte fermate.

  2) Ingremeřìe : portare una nuova semente.

  3) Arelsegàlse : arrischiare.

  4) Fielsu : fuso.

  5) Rechiràa : ritirarsi.

  6) Cumpuàa : concretare.

  7) Spàřiu : silenzioso, isolato.

  8) Mařaijiàu : malformato, pericoloso.

con testo italiano a fronte

da: Ciabroti in lengagiu biijignolu  - 1990

 

 

Callevaa

    U tempu de callevàa u s’embrìa cun a dìdumerega de Setuagesima, qandu i acumencavan e qarant’ure, ma de mascare in viru, u nu ne parescìa fin al giuvesdì grassu. Sempremai u gh’era calchin che u se mustrava magara cun u murru tentu, o u traijìa igna bela muma 1 che u a s’avìa recampà d’inveravale e u ne bragava, ma u nu staijìa gairi a sentelse lege u passiu: maaducau britu ! ti nu n’àa verghegna ! intra Geija u gh’è u Segnùn depostu, e gente e van a pigliàa i perdùi e ti ti sciorti intre si modi a falghe scherne !

    Cun u giuvesdì grassu, u s’asviava u veru periòdu dee mascare e dei schelsi. Nui garcurassi qandu u viavamu igna scarà de femere veglie che tite invericae intri sciali e sciurtìan d’intra Geija da fàa l’adurasiùn, u se ghe lancavamu intru megiu cantandu: Callevàa nu tè ne andàa - u tè daremu da firàa - da firàa e da chiijìe - Callevàa turna a vegnìe - e ele, ste femere ancòo tite pigliae dae pregheire, e ne ne pregavan da fai foegu: briti maalevai ! pessi d’arimai ! pessi de diavi ! arime de merda ! ma nui u se sentiavamu sulagiai, pelchè nescin ne purrìa criàa; defati i vegli, propiu eli i n’avìan mustrau che: a callevàa ciache schelsu u vàa !

    U se agrumelava intantu e due Abadìe che e cuncredìan i develtimenti, titi basai se i bali immascarài. I s’avìan già afitau u pianu cun in paregliu de cilindri, e aa seira del giuvesdì grassu i acumensavan a fàa viràa a manuela del pianu intra riva dea ciassa e u se faijìa i primi sauti. A didumerega vegnente, sibitu dopu Vespu u s’atrassava a festa e i bali i cuntinuavan fin dopu megianoeite. E’ m’arregordu che e femere, assetae se l’arèta del ponte e faijìan i cummenti ai balarin cun e murmuirasiùn se in o se l’autru. Igna seira, che è me gh’era andau a fute intru megiu è ài sentìu che igna femera a se cunfiava cun a veijìna e a g’à faitu: a nostra Tuaneta, qandu a fa a polca, à l’è a ci ch’a bale ben ! Se l’arèta del ponte u s’è sentìu in grossu scrusciu de rie che u l’à faitu arregiràa tite e gente che e eran in Lu Sagrau.

    Intre chele giurnae i badianti i eran develcà e i preparavan ascì in persunagiu faitu de paglia e de fen, i ghe metìan in vestìu citostu ancòo bon, e pel falghe u murru i ghe metìan igna bela muma cun dei curui forti: Callevàa u l’era pruntu ! I l’andavan poei a assetàa se igna cairega aa banca del Bairu e u gh’arestava pe’ u linesdì e u maltesdì grassu.

    U paielse u l’era in festa, e scuntràa igna mascara intri carrugi, a l’era a cousa cì nurmale, surtù al dopusdernàa e mascare e arivavan a strupae d’in Lu Cian, d’in la Çima, dal Furnu, dal Ponte, dal Cioussu, ecc. e i tè ne cumbinavan cì che Bertoldu in França, fassendu pigliàa ai figlioei cì pecin dei spaventi da masturin o da falghe sautàa i vermi.

    I arrivavan magara cun l’arau in la Ciassa; u gh’era cheli che i faijìan da bèi 2 e i u stiravan; u passava cheli che i çemeravan, cheli che i ascciaravan, cheli che i rastelavan.

    U se descciantava chel che u lancava manae de ceiji o de faijoei cun i murreti, chi getava greglie, teghe, o pira;3 chi deschicurava e nissore e u lancava e mape 4 in buca a cheli che ii staijìan a vée. De solitu i badianti i eran devielsi e cuscì i bali i eran dui e i se roubàvan e femere l’in cun l’autru. Se calche giuvera a l’avìa calche càrega intre “Figlie de Maria”, e a l’andava al balu, a se devia immascaràa ben, pelchè se a l’era cunuscìa u ghe purrìa capitàa che u Prevostu aa didumenega dopu, qandu u l’avìa ragliau 5 i spulsi, se u ghe n’era, da l’autàa u ghe levesse l’incaregu.

    A dereira giurnà u maltesdì i badianti i eran titi mubilitai, u gh’era da acaveàa e leghe, u gh’era da scangiàa u cilindru al pianu, u gh’era da inandiàa e cartèle pe’ u balu dea seira, u gh’era da scangiàa a vestimenta a Callevàa, pelchè aa seira i u lança intru foegu e nusqùita briijàa igna rouba bora. A uns’ure e megia u foegu u deve brandàa e titi inturnu i deven esse prunti a bate e mae qandu u capu badiante u ghe lança drinte Callevàa. U l’è alaùu che i acumensa a cansun: Callevàa u l’è mortu - u l’è grassu cume in porcu - u l’avìa çinqe figlioei - macarui e raviei / Tagina, Tagina, Tagiora - ta maire a l’è Girola - Girola intru malsaghin - a se ghe beve titu u vin.

    De bon’ura u Prevostu intra Geija u daijìa a beredessiun de «l’abrigu dea Munta» pel via che in La Munta u gh’era dei çiti che i pagavan a censa al Prevostu, e pel lò éé u l’era dubrigau a dàa a beredissiun aa seira de Callevàa (e u ghe n’era tanti che i a ciamavan a Beredessiun de Callevàa).

    Chela seira e gente e eran tite inturnu ca’, ascì i feai, i vacai, i cravai i se recampavan de bon’ura, in modu che a seirarà a l’era igna alegrìa pel titu u paielse. Deije meniti prima de megianoeite u camparàa u surava a campara grossa pelchè titi i se déssen modu a gaudìe i grassi e pe’ esse dunca prunti a acumencaa a Qarelsema. Tanti i se increìan che u fusse u scciassu 6 de Callevàa, ma almai nescìn u l’inturtigava cì ren, e a megianoeite u paielse u l’era suscu.

* * *

    L’indeman de matin, qandu u se faijìa apena alba, titi i eran intra Geija a pigliàa e çenere, e dopu a Messa i l’agagnavan pe’ u camin de Lausegnu a cantàa i salmi peretensiali. - Parce michi Domine ... Misererò Mei ... saltate voi amici miei ... Desprefundi ... pe’ u Calevàa faitu.

    De çene, me paa che u nu ghe ne fusse autra, levau de chela che a purrìa arestàa atacà aa figassa choeita sea ciapa del foegu, aa spiciulata sensa oevi pelchè u dì dee çenere, ultre a èsseghe u giagìn i devia fàa asci astinensa cun stretu magru.

 

  1) muma : mascara.

  2) bei :    buoi.

  3) pira : scorza delle castagne essiccate al fuoco.

  4) mape : scorza - contenitore delle nocciole sulla pianta.

  5) ragliaa i spulsi : fare le pubblicazioni a voce

  6) scciassu : segno che si dà con la campana per indicare la morte di una persona.

da: Calòřie, Legatàřie e Maravéglie in parlata biijinòla  - 1984

 

 

Tare e alme

    Andandu a çelcàa intra storia dee nostre gente, u se rendemu contu che i primi Biijinòli «i Bucìnoli», che i se sun rabelai intre stu teritoriu, ai pei del Turage, dea Preaveglia, dei Gray e de Tenarda, i se sun alugiai da inprima intre varie alme e intre grote che e ghe sun vegnìe in bela, e che e eran loge bele faite, e numa cì tardi i se sun ideai de fàa i terissi, tantu cì che a nostra tera a l’à ben 168 grote, tra grande e pecine. A cì longa a l’è chela de Rugliu, 1850 m., e dopu u ven chela de Merolsa, 1.600 m., che a l’è asci a ci funda, 253 m.

    U gh’è da regurdàa poei a Tara de l’Amariiju (l’abissu dea Preaveglia), l’alma dea Cumposta, l’alma del Frate, l’alma de Giarantò ecc. Intre tita a nostra Pruvincia de tare me pàa che u ghe ne sie 545.

    Propiu in mundu intregu da Masche ! Daa Gura del corvu, a l’auchiriu; daa Roca Scciapà, in Lumida; dai Calsai dea fistula, aa Cagheira ! E cume se e nu bastessen, intre sti dereiri ani i ne gh’àn ancòo encìu de furtificasiùn !

                                                                                                                                          da: Calòřie, Legatàrie e Maravéglie in parlata biijinòla  - 1984

Prospetto della grotta de   I Rugli

Pianta dellala grotta de   I Rugli