Ancöi l'è
Stella inattivaStella inattivaStella inattivaStella inattivaStella inattiva
 

 

 

B E L L I N A T E

Suneti in Ventemigliusu

arrepigliai da l’opera in Rumanescu de G. Gioacchino Belli

 

    I sonetti composti, in Romanesco, da Giuseppe Gioacchino Belli a cominciare dal 1829, riservatamente, in una produzione che si è conclusa nel 1849, con la proclamazione della Repubblica Romana; non vennero mai pubblicati con l’autore in vita. Il Belli, che morirà nel 1863, a 72 anni, li riteneva invero di levatura minore, rispetto alle sue, pur validissime, liriche in lingua.

    Con un elaborare indefesso, dal 1831, il Belli ha prodotto, duemiladuecentosettantanove di questi sonetti, che saranno pubblicati da Luigi Morandi, a cominciare però dal 1879.

    Sono poesie che vibrano di sdegno civile verso il comportamento dei dirigenti romani nei confronti del popolo, ma a volte si limitano ad acute descrizioni di vita vissuta, in una società profondamente difforme, alla ricerca di egualitarismo e giustizia.

    La compiacente sonorità dei versi romaneschi si combina assai bene alla cadenza del Ventemigliusu, tanto che è sufficiente adeguare i termini e le glosse, negli inevitabili differenti modi d’esprimersi, per ottenere rime scorrevoli e consone.

 

====================================================================

 

C U N S E G L I U

Primo, consigliare i dubbiosi

 

 

Ven Nineta e a me fa’: - L’è caiche giurnu,

che u figliu ciü pecin d’a Sciura Jole

u me fa’ d’i regali, e cun Teu au furnu

u m’intra in ca’ e ... u prega che gh’a mole.

 

Da ina parte, cumà, ... nu’ vurreréva

dighe de scì, pe’ nu’ fa’ a Teu ‘stu cornu.

Da in’autra parte pöi, ... besögneréva, ...

se pö dighe de na’, s’u ven d’inturnu ?

 

Di’ in po’, co’ ti faresci au postu mei ? -

- Pe’ mì, gh’a moleréva - gh’òn respostu -

s’u imprumetesse d’andà via dai pei. -

 

Ela a l’è andaita a ca’, e a ghe l’à daita:

e da ‘stu giurnu in pöi, a l’à despostu,

che ghe l’assaza ... chi ghe l’adumanda.

 

 

 

U  TEMPU  BON

Il tempo buono

 

 

Duman, s’u Scegnù u ne desse vita,

vierescimu paresce a Candelora.

’stu ciulerò, ‘Scià Neva, u nu’ ne pita,

che uramai de l’invernu semu föra.

 

Aumancu, se purremu aissà â bunura,

pe’ andà a büve ina taca d’aigavia.

E pöi ven marsu, e se pö sta’ in natüra

a fa’ due sgumbriole e ina partia.

 

St’anu chi, ch’òn arruvinau u feriolu,

m’è vegnüu in prefundu de tignöre

e pe’ trei mesi ina gran gripa in colu.

 

Ecu i efeiti de servì i padrui

ch’i acanereva in ceixu cu’ in faixö,

aiscì s’i vön paresce d’i epülui.

 

 

 

A CREASSIUN D’U MUNDU

La Creazione del Mondo

 

 

L’anu che u Scegnù u l’à impastàu u mundu,

che pe’ impastařu gh’éira za’ fia a pasta,

vèrdu u l’à vusciüu fa’, grossu e in po’ rundu,

cume a pasteca, candu se fa’ a tàsta.

 

U gh’à faitu in sù, a lüna e in mapamundu,

d’ê stéře u ghe n’à encìu pe’ ina banastra:

in sciü auxeli, bestie au mezàn e pesci in fundu:

ciantàe e ciante, dapöi u l’à ditu: - Abasta. -

 

Me scurdavu de di’ ch’u l’à fau l’omu,

e cun l’omu iscì dona: Adamu e Eva;

e u gh’à pruibiu de’ nu’ tucàghe in pumu.

 

Ma giüstu che a mangià u ghe l’à aciapài,

u l’à criàu cun canta vuixe u gh’àva:

- Omi che avé a vegnì, se arruvinài. -

 

 

 

L’OMU

L’uomo

 

 

Mira cos’u l’è l’omu, serà mia in pecau

de fa’ asgairà int'e gherre u sanghe üman !

Diu, ch’u pö fa’ ciàche cosa da luntan,

piscià int'u leitu e di’ ch’u l’à süau.

 

Pe’ creà l’omu u gh’àva messu man;

e dopu aveřu assài ben smanezau,

u gh’à faitu haah: e Adamu, pe’ ‘stu sciàu.

da in pupunetu u l’è vegnüu in cristian.

 

E u l’àva giüstu incumensau a vive,

che za’ u saveva reçità a sou störia

cum’ün de carant’ani, e leze e scrive.

 

E u saveva aciamà fina, a memoria,

tüte ‘se bestie bone e aiscì e cative

cume nui cunuscemu de a cicoria.

 

 

 

C A I N

Caino

 

 

Nu’ defendu Cain mì, sun cantairö,

ch’u saciu ciü de vui chi é stau Cain:

digu pe’ di’: che caiche vota u vin

pö inurbì l’omu e sbarataghe u cö.

 

Capisciu aiscì che agantà in bastun

pe’ faghe föra in frai pecin e san,

paresce ina manövra da badàn,

in passu fàusu in po’ da bastardun.

 

Però, u vieva ch’u Scegnù: ae sou méře

e ae sou rave u ghe spüava indossu

e nu’ au laite e ae pegure d’Abéle;

 

a in’omu cume nui, de carne e osse

ghe n’eira assai pe’ fa’ inaigrì l’afé:

e alura, amigu mei: - Ti n’ài de musse. -

 

 

 

U  PRIMU  BUCUN

Il primo boccone

 

 

Cale u l’è tra i pecai u ciü pecau

ch’u l’àge faitu ciü ma’ a tütu u mundu

Chelu primu ? Sciü-nà: mancu u segundu,

o u tersu, o u cartu. U quinto-gola l’è stau.

 

Pe’ ina meřéta, cantu serà custàu

mezubaiocu, stamu tüti a fundu !

Pe’ lolì u marcu de st’ossetu rundu

chi int'u mezu d’a guřa u n’è arrestàu.

 

Ti vei che bon servissiu ch’u ne fava

chelu beccu d’Adamu, nu’ sie mai,

cun chela grümànda früsta d’Eva,

 

se mai Diu Paire, ch’u l’à begariçia,

nu’ ne mandava u figliu ünicu ch’u l’àva

zü in terra a rapessà chela marfàita.

 

 

 

U BAMBIN INT’A CÜNA

Il  presepio

 

 

’Sta nöte a mesanöte, mei baléta,

int’u mezu a in bö e in’ase, insc’in tantin

de paglia, u Scegnù int’ina cabanéta

u l’è nau giancu e russu e rissulin.

 

Via, dunca arretissàmu ‘su stupin,

cumensamu a sonà ‘sta ciaramela,

l’è l’ura de rimetighe u bambin,

che za’ davanti me s’aissa a steřa.

 

Mira che cua ch’a s’arrabéla, ... a steřa,

longa magaradìu ina meza cana, ...

ch’a nu’ l’è sciortia tüta d’â scciapéla !

 

Scrövi dunca u presepiu e a sou cabana;

e fàmuřu, ... au paresce d’a cuéta,

nasce u bambin e delüvià ‘sta màna.

 

 

 

U  BECAMORTU

Il beccamorto

 

 

Ti acapisci cu’u cü, àgi pasciensa:

nu’ digu tantu, che avereva tortu.

Belu e bon u l’é u mesté d’u becamortu

candu u Scegnù u ghe manda a pruvidensa.

 

Mi’ digu, e ‘stu descursu u l’è sentensa,

che candu u tempu de l’estae u l’è scürsu,

nu’ gh’é da cöglie còuri drente l’ortu,

e se ti vöi mangià, ... ti gh’ài a credensa.

 

’Sta Ventemiglia l’è in postu assai bastardu

duve d’invernu nu’ ghe möire in can,

e te se camuřa fina u catafarcu.

 

Oh, ma ti vei: pe’ pelücà d’u pan

cantu s’à da pregà u Scegnù sagràudu

che u l’adescìe meighi e ciarlatàn.

 

 

 

U  TIRATIRA

Il tiratira 1

 

 

Nu’ te saciu respùnde: e m’adespiàixe

se ti m’aciami: crapa, bàbi e gnàrru:

surve ‘sta merda ghe dagu ancu’ de murru;

e u pezu u l’é che mai nu’ atrövu pàixe.

 

A stria ch’a l’acapiva che u mei fögu

u rumintàva suta a carbunina,

a m’à imbrancau a l’ura d’a belina, 2

e a l’è cuscì ch’u arrecumensa u zögu.

 

L’ambra a nu’ tira pertütu a büsca in ciàpura:

tütu u ferru l’emàntu miga u l’à;

e nu’ l’è che cianche auxélu u gh’àge a nöitura.

 

Ma pe’ in’omu, de següru apareglià

cume a toura de l’òstu, gh’é ina bèlura

che pe’ natüra sou a lu vö amassà.

 

 

                          1) l’oggetto dei desideri

                          2) Si dice che qualsivoglia uomo affronti ogni giorno un’ora di debolezza

 

 

L’ATRASSU ASGAIRAU

L’ordigno sprecato

 

 

Pa’ za’ in destin, che u ciü gran bon atrassu

ch’à faitu Gesucristu au paire Adamu,

u n’àge da custà, se l’aduveramu,

da fàne cainà tòstu pe’ in péssu !

 

’Sta chì a nu’ n’a vö da’, se nu’ a mariamu,

chela a vö i sodi e a nu’ ne càřa u preixu,

l’autra a t’impesta e a te fa’ verdu e inàixu:

e u cüratu u sta’ lì a pescà cu’u lamu.

 

L’è tantu megliu a cundissiun d’i cai,

ch’i se pön piglià ‘su sou bontempu

nu’ mia l’agiütu d’a bursa e d’i rüfiai.

 

I pön fina andà a fute int’in cunvéntu,

che nu’ l’aspeita cume a nui crestiai

’sta mussa de l’infernu e de l’inghéntu.